Cuvioșii, mucenicii răbdării în suferințe și ispite
Privegherea în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a adunat și anul acesta la Catedrala Patriarhală mulțime de credincioși veniți din București și din întreaga țară. Slujba a fost oficiată de IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.
Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian a făcut referire la sfinți ca modele de răbdare, de ascultare și iubire a lui Dumnezeu, care adună pe credincioși la prăznuirea lor pentru a le împărtăși din harul primit de la Hristos. Această priveghere care mângâie sufletele, a spus în introducere ierarhul, pătrunde în inimile noastre și ne oferă, prin răbdare, prin rugăciune și prin atenția pe care o îndreptăm spre viața sfinților, bucuria de a fi împreună.
„Sfântul Cuvios Dimitrie a invitat la praznicul său pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. Acești sfinți au ieșit în întâmpinarea pelerinilor. Dar din depărtări a mai invitat un oaspete atât de scump nouă tuturor și creștinătății întregi ca să ia loc în soborul celor ce așteaptă să fie chemați pentru a le spune toate suferințele noastre sufletești și trupești și a le cere vindecare ca unor răbdători buni biruitori ai necazurilor, dar pe care ei l-au primit de la Dumnezeu prin credință, prin multă iubire de Dumnezeu și slujire față de cei mulți. Acesta este Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul slujitor al săracilor din Biserica primară de la Ierusalim, primul mare filantrop trimis de Sfinții Apostoli să ducă mai aproape de cel suferind pe Domnul Hristos, atât prin Sfintele Taine cât și prin darul de vindecare primit de Sus. El a fost întâiul mucenic care a așezat sângele său în potirul Bisericii care se năștea la Ierusalim. Iată, cei patru mari dascăli ai vindecării noastre prin credință, prin iubire de Dumnezeu, din care se naște iubirea față de oameni, așteaptă să ducă rugăciunile noastre către Dumnezeu și să aducă darul lui Dumnezeu către noi”, a subliniat IPS Arhiespicop Casian.
În continuare, Arhiepiscopul Dunării de Jos a comentat un pasaj din cântarea de la Slava Litiei și a arătat cum rezumă aceasta în puține cuvinte taina cea mare a prezenței sfinților în viața Bisericii, implicit în viața noastră, și darurile mari pe care ni le dă Dumnezeu prin sfinți ca răspuns la credința, la răbdarea, la nevoința și la iubirea noastră.
„Cântarea spune: «Iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic și fără de sfârșit! Să nu cinstiți nimic mai mult decât dragostea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflați odihnă sufletelor voastre». Harul veșnic vine de la Hristos Domnul, cum ne arată Sfântul Apostol Iacov: «Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus vin, de la Tine, Părintele Luminilor» (Iacov 1, 17). Acest har veșnic și fără de sfârșit este darul Domnului nostru Iisus Hristos. Darul și harul stau nesfârșit pe altarul Bisericii. Harul lui Dumnezeu și darurile Duhului Sfânt se odihnesc în sfinți. Așa ne rugăm în biserică și mărturisim că «Sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești» și pentru aceasta noi Îi aducem mărire, ca prin slava Sa, care se coboară smerit în noi, să ne ridice și pe noi din suferințele sufletești, din bolilele noastre trupești, sporindu-ne dorul de a fi mai aproape de Dumnezeu și unii de alții în această viață”, a adăugat Înaltpreasfinția Sa.
La finalul cuvântării sale, ierarhul a făcut o paralelă între cuvioșii și mucenicii Bisericii.
„Pe lângă darul vindecării pe care-l primesc cei care ascultă cuvântul lui Hristos, ei mai primesc un alt mare dar, acela de a schimba tristețea din lumea aceasta în cruce. Când schimbăm tristețea în cruce, atunci toate poverile noastre nu mai sunt grele, ci prin ele Hristos Domnul ne dă bucurie, așa cum mărturisește și cântarea care spune: «Iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea». Iar cei care au luat crucea tuturor încercărilor și suferințelor proprii și ale semenilor sunt mucenicii Bisericii. Mucenicii răbdării în suferințe, în ispite și în necazuri, pe care le urcă pe toate smerit pe crucea lor, personală, pe care o aduc apoi Mântuitorului Iisus Hristos, sunt cuvioșii. De aceea, ca și mucenicii care sunt sfinți buni biruitori, cuvioșii sunt cei care primesc delicat darul blândeții, darul de a sfătui, a îndruma și a vindeca, de a face pe cei necăjiți fericiți.”