Cuviosul Marcu de la Sihăstria

Deşi nu absolvise şcolile înalte ale teologiei, ci doar a croitoriei dintr-un umil sat prahovean, cuviosul Marcu Dumitru de la Mănăstirea Sihăstria rămâne un exemplu al vieţuirii monahiceşti şi al luptătorului împotriva încercărilor la care omul este supus în timpul vieţuirii lumeşti. Nu a putut urma şcoli, deoarece provenea dintr-o familie numeroasă de credincioşi ortodocşi din Hătcărăul Prahovei. Ca mulţi intelectuali şi tineri interbelici, se angrenează în Mişcarea legionară, pentru care cunoaşte închisorile carliste şi antonesciene. În timpul rebeliunii legionare de la Ploieşti este împuşcat de două ori în spate şi o dată în cap, glonţul ajungând lângă creierul mic, fapt care l-a marcat profund. Rămâne cu această sechelă şi este judecat la 10 ani închisoare. Cunoaşte experienţa carcerală şi schimbarea, prin trăirea în rugăciune permanentă. După eliberarea din 1956 intră ca frate la Cernica, apoi la Slatina, unde îl găseşte pe Arsenie Papacioc, duhovnicul său. Este arestat din nou, purtat la Aiud şi eliberat în 1964. Revine în universul monahal, la Mănăstirea Sihăstria. Aici ajunge mâna dreaptă a marelui duhovnic Cleopa, ajutându-l să redacteze ale sale cărţi duhovniceşti. Rămâne în discreţia chiliei, a rostirii din Psaltire, a rugăciunii permanente. La 28 februarie 1999 trece la cele veşnice cu bucuria luminii primite la împărtăşanie.