Cuviosul Paisie Nichitencu, rugătorul înlăcrimat

Era originar din Colbasna de lângă Soroca Basarabiei, născut în 1892 într-o familie de ţărani săraci. De mic copil, lui Petru îi plăceau slujbele bisericeşti de la biserica din satul natal.

În 1933 s-a hotărât să se retragă la Schitul Hadila din Bucovina. Aici a primit ascultarea de bucătar, pe care a îndeplinit-o în tăcere, smerenie şi rugăciune permanentă. Se ruga şi trăia rugăciunile prin lacrimile pe care le vărsa cu "Doamne Iisuse…". De multe ori nu putea ajunge la biserică să participe la slujbe, dar fratele Petru făcea ascultare şi se ruga cu lacrimi în ochi. În 1934 a fost călugărit cu numele de Paisie, iar după 1944 a fost închinoviat cu aceeaşi ascultare la Mănăstirea Dragomirna. Sfârşitul vieţii l-a petrecut în atmosfera duhovnicească de la Sihăstria, unde la vârsta de 70 de ani era monahul model pentru cei tineri. În anul 1970 a trecut la cele veşnice.