Dăianu: România are nevoie de încă 2-3 ani pentru însănătoşirea finanţelor publice

Chiar dacă marile economii ale Uniunii Europene încep să îşi revină, România va avea nevoie de încă 2-3 ani până va opera corecţiile necesare pentru a-şi însănătoşi finanţele publice, consideră fostul ministru de Finanţe Daniel Dăianu

„Dacă semnalele de revenire din Franţa şi Germania se vor adeveri şi relansarea economică se va produce la finele trimestrului al treilea şi în trimestrul al patrulea, atunci cresc şansele unei stabilizări a situaţiei şi în România în 2010. Totuşi, nu este suficient să mizăm pe revenirea economiilor mari ale UE, întrucât în economia românească trebuie făcute corecţii esenţiale şi care vor acoperi încă 2-3 ani“, a declarat Dăianu, într-un interviu acordat Agerpres. Principala problemă a României este legată de creşterea rapidă a datoriei publice şi de îndatorarea excesivă pe termen scurt a sectorului privat. „Serviciul datoriei publice a crescut foarte rapid pentru că statul a fost obligat să se îndatoreze pentru a-şi acoperi deficitele bugetare. În condiţiile în care dobânzile sunt ridicate, serviciul datoriei publice a crescut mult şi avem şi o scădere a încasărilor bugetare care va persista şi în 2010, chiar dacă vom avea o reluare a creşterii economice, deficitul bugetar va fi considerabil şi va trebui finanţat în continuare. De aceea, serviciul datoriei publice va rămâne o poziţie cheie în structura bugetului şi va obliga la diminuarea altor cheltuieli“, atrage atenţia Dăianu, reamintind că pentru a putea intra în zona euro oricum România trebuie să-şi însănătoşească finanţele publice şi să-şi reducă deficitul sub nivelul de 3%. În opinia sa, ţara noastră poate păstra calendarul aderării la moneda unică europeană în 2014, el subliniind că există riscul ca o îndepărtare de la acest obiectiv să poată fi interpretată drept o relaxare a eforturilor de a face aceste corecţii dureroase ale finanţelor publice. România are nevoie de bani din exterior Dăianu a apărat decizia Guvernului român de a recurge la împrumutul de 20 de miliarde de euro de la instituţiile financiare internaţionale. „Cei care refuză acest program de finanţare externă subestimează riscurile sistemice. Fără această finanţare externă disfuncţionalităţile în economie ar fi fost şi mai severe, am fi putut asista chiar la prăbuşirea sistemului bancar“, consideră el, adăugând că este legitimă însă întrebarea de ce trebuie statul să salveze sectorul privat? „Aşa s-a întâmplat şi în Asia, când sectorul privat nu a mai putut în masă să-şi onoreze obligaţiile din varii motive şi era ameninţat de colapsare întregul sistem financiar şi, mai departe, întreaga economie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Occident - în Franţa, Germania şi, mai ales, în SUA, unde cetăţenii se întreabă pe bună dreptate de ce să se socializeze pierderile, iar profiturile să rămână private. Dar pentru a răspunde la această întrebare trebuie analizate relaţiile dintre sistemul financiar şi economia reală, relaţiile din interiorul sistemului capitalist, ce mai înseamnă în ziua de astăzi contractul social etc“, menţionează Dăianu. Ceea ce este discutabil în acordul României cu FMI sunt condiţionalităţile. „Dacă avem stagnare, vă daţi seama ce înseamnă să facem o reducere a ponderii în buget a cheltuielilor cu salariile şi pensiile de la peste 9%, cât este în prezent, la 6%, aşa cum se prevede în acordul cu FMI şi Comisia Europeană? Dacă ai creştere - nu zic de 6-7% -, dar dacă ai creştere de peste 3%, poţi spera ca în 3-4 ani să poţi opera o corecţie care să ducă ponderea salariilor şi pensiilor în jur de 7%“, consideră Daniel Dăianu.