Dansul popular în fotografii la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei (MET) celebrează sărbătorile de iarnă cu o remarcabilă expoziţie de fotografii reprezentând imagini cu dansuri populare, de o frumuseţe cu totul aparte, surprinse în sate româneşti din Ardeal, Moldova şi Muntenia, fie cu mulţi ani în urmă, fie în zilele noastre.

Intitulată „Contexte ale dansului tradiţional românesc“, expoziţia demonstrează că „prezentarea dansului prin intermediul fotografiei nu este un demers sortit eşecului, dimpotrivă“, spune etnologul Silvestru Petac, căruia i se datorează ideea acestui reuşit eveniment cultural, conform Agerpres. Reperele vizuale, cele care, în egală măsură, ritmează actul privirii, sunt, în expoziţie, cele trei portete folosite ca axe, totodată trei simboluri vizuale: căluşerul, fărşăngarul şi căluşarul. Fotografiile expuse cuprind un arc de timp destul de larg. De la reproducerea realizată de Romulus Vuia, în anul 1934, după o fotografie din 1902, până la fotografiile din 2009 sunt peste o sută de ani. În prima secţiune a expoziţiei sunt prezentaţi Căluşerii. În Transilvania, ei au fost o confrerie a tinerilor necăsătoriţi şi străbăteau satul din casă în casă, în perioada Crăciunului, pentru a cânta colindele satului şi a juca repertoriul specific căluşeresc în curţile în care erau primiţi. Cel mai răspândit joc este căluşarul, dublat, în multe din sate, de „romana“. În casele în care sunt fete de măritat, căluşerii le invită la dans. Azi, tradiţia căluşerilor se păstrează în zona Orăştiei şi în Mărginimea Sibiului. Jocurile de Anul Nou Riturile de Anul Nou cu Jocul Caprei, Cerbului, Arnăuţii şi Căiuţii formează cea de-a doua secţiune a expoziţiei. Miezul acestor momente este jocul unei măşti, ale cărei semnificaţii sunt explicate în mitologia românească: ritualul coregrafic este asimilat unui act cu valenţe profilactice, fertilizatoare şi de alungare a spiritelor malefice. În expoziţie sunt prezentaţi „Ofiţerii din Blăgeşti“ (Bacău), jucând hora, alături de capră (decembrie 2007), „Arnăuţii în plin joc“ din localitatea Valea Seacă, judeţul Neamţ (decembrie 2008), „Jocul Căiuţilor din Buda, judeţul Bacău“ (decembrie 2007), „Jocul Cerbului“ şi „Jocul cu Capra din Peşteana, judeţul Hunedoara“ - ultimele două grupaje de fotografii fiind realizate de Romulus Vuia în 1923. În secţiunea dedicată jocului satului sau duminical - care a fost o adevărată instituţie informală în mediul rural -, sunt aduse în faţa privitorilor scene de o rară frumuseţe. Jocul satului a fost şi o modalitate de reglementare a diferitelor raporturi între membrii colectivităţii, din rândul căreia erau aleşi doi sau trei tizeşi. Ei organizau jocul de-a lungul întregului an. Principalele jocuri erau legate de ieşirea din perioadele de mare post de peste an, adică de Paşti şi la Crăciun, iar dansul în care se prindeau adulţii era, de cele mai multe ori, dublat de „jocul cel mic“ - o formă de iniţiere coregrafică a copiilor. Intrarea în joc era, de cele mai multe ori, marcată cultural, constituind un moment important în viaţa unui tânăr.