Dăruire sub ocrotirea Sfântului Vasile cel Mare

Verginica este unul dintre tinerii care, odată cu vârsta majoratului, a trebuit să se mute pe străzi. Nu are un adăpost al ei şi, ca toţi cei care sunt crescuţi în centrele de plasament, nici aparţinători. „Pe mama nu am întâlnit-o niciodată, iar pe tata nu-l cunosc. De când mă ştiu, am crescut la casa de copii. După 18 ani, am luat drumul necunoscutului. Al străzii…“, povesteşte Verginica. Momentele de cumpănă din viaţa ei nu au fost puţine, cum nici primejdiile unei existenţe duse sub cerul liber nu au lipsit. 

 

Verginica îşi aminteşte de trecut doar dacă este întrebată de familie. În rest, pasiunile sunt cele care îi ocupă mintea şi timpul. Vorbeşte încontinuu despre actorie. „Îmi place teatrul, când am posibilitate, încerc să merg la piesele de la Teatrul Naţional «Marin Sorescu» din Craiova. Mi-aş dori ca vreodată să ajung şi la Bucureşti la spectacole, pentru mine ar fi un vis împlinit. Cu ajutorul Celui de Sus, îmi doresc să urmez studii în acest domeniu. Până atunci, sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lumea teatrului“, recunoaşte tânăra. 

În prezent, Verginica este elevă în ultimul an la Colegiul „Constantin Brâncuşi“ din Craiova, specializarea Afaceri în comerţ. Este atrasă de matematică, iar orele libere le petrece lucrând matrice. „De mică mi-a plăcut matematica, să lucrez cu cifrele, să fac calcule. În fiecare seară, înainte să adorm, iau cartea şi mai rezolv exerciţii şi probleme. În alte zile citesc cărţi de psihologie, pentru că mă interesează această materie, mă ajută să înţeleg oamenii, să văd cum şi de ce gândesc într-un anume fel, să-mi fac o imagine generală despre psihologia individuală şi cea socială“, mai spune Verginica. 

 

Pentru că încă nu-şi poate permite să se întreţină singură, tânăra locuieşte la Centrul social pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“, al Asociaţiei „Vasiliada“. Este unul dintre cei peste 50 de beneficiari de aici, persoane fără adăpost cărora ONG-ul Arhiepiscopiei Craiovei le asigură serviciile sociale, psihologice şi medicale de care au nevoie. De când se află aici, Verginica mărturiseşte că viaţa i s-a schimbat semnificativ. „Aici mănânc, dorm, am parte de consultaţii şi îngrijiri medicale, mi se oferă suport moral şi spiritual. Acum sunt liniştită, nu credeam să trăiesc ziua în care să mă trezesc dimineaţa şi să fiu înconjurată de oameni aşa de atenţi cu noi, care să ne vorbească cu atâta dragoste. Practic, aici am găsit familia pe care nu am avut-o. Aici văd zi de zi cum cei care au posibilităţi, voinţă şi în primul rând suflet mare întind o mână de ajutor celor mai greu încercaţi în această viaţă. Văd cum, de fiecare dată când cer ajutorul, niciodată nu primesc un refuz. Cum dacă mă doare ceva îmi sunt alături oameni pe care mă pot baza“, mai spune domnişoara noastră.

De curând, tânăra are şi un loc de muncă, este sortator de produse în cadrul unei societăţi comerciale din Craiova. Este mulţumită că poate fi de folos comunităţii şi că, în acest fel, îşi asigură o sursă de venit. Reprezentanţii Centrului „Sfântul Vasile“ spun că Verginica este o fată muncitoare şi că ambiţia ei de a studia şi a munci, adăugată sprijinului pe care i-l acordă permanent, a fost esenţială pentru încadrarea acesteia în câmpul muncii. „De fiecare dată ne bucurăm când reuşim să găsim locuri de muncă pentru beneficiarii noştri. În ultimii ani, cu ajutorul lui Dumnezeu, am făcut acest lucru pentru zeci de beneficiari, care au fost angajaţi în meserii precum vânzător volant sau lucrător materiale plastice, aceştia având studii medii sau chiar doar studiile gimnaziale. Vom încerca şi de acum înainte să găsim rezolvare pentru cazurile sociale ale centrului nostru, astfel încât cei care nu au un acoperiş deasupra capului să aibă, pe lângă o mâncare caldă şi un cuvânt de mângâiere, un loc de muncă, iar într-un final să îşi asigure un trai decent“, a precizat diaconul Sorin Pîrvănescu, coordonatorul Centrului social de urgenţă pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“ din Craiova. (Gabriela Popescu)