„Darurile se înmulțesc prin binecuvântare și distribuire”
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica a 8-a după Rusalii un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a afirmat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii (Matei 14, 14-22), care relatează minunea înmulțirii pâinilor, ne arată în esență că „darurile se înmulțesc prin binecuvântare și distribuire”.
Arătând faptul că evangheliștii care menționează episodul înmulțirii pâinilor oferă detalii complementare cu privire la lucrarea Domnului premergătoare acestei minuni, Părintele Patriarh Daniel a explicat, în deschiderea cuvântului său, că „Domnul Iisus Hristos oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet, apoi vindecare de boli și, după aceea, hrană pentru trup. (...) În Evanghelia de astăzi vedem că Mântuitorul arată o prioritate în comportamentul pe care Îl are El și la care sunt chemați cei ce vin să Îl asculte sau să Îi ceară vindecare. Mai întâi, El vorbește mulțimilor, hrănindu-le duhovnicește, sufletește, prin predicarea Evangheliei Împărăției cerurilor. După ce le-a vorbit mulțimilor până spre seară, a poruncit să fie aduși bolnavii lor, pe care i-a vindecat. Mântuitorul acordă primă importanță sufletului, hrănindu-l duhovnicește prin cuvintele vieții veșnice din Evanghelie. Apoi, îi vindecă de boală pe cei aduși la El și, totuși, nu desparte hrana spirituală de cea materială, deoarece le zice ucenicilor: «Dați-le voi să mănânce», fapt care i-a nedumerit, întrucât ei nu erau pregătiți să ofere hrană materială unei mulțimi atât de mari. Această poruncă a Mântuitorului, dincolo de orice posibilitate materială imediată, este tocmai recunoașterea faptului că ucenicii Domnului trebuie să ofere celor flămânzi și obosiți și hrană pentru trup, nu doar pentru suflet. Din primele veacuri se constată că Liturghia Euharistică în care se propovăduia Evanghelia și se oferea apoi Sfânta Euharistie spre iertarea păcatelor, spre sănătate și mântuire, era urmată de agape frățești, adică de masa comună a celor ce participau la Sfânta Liturghie. Acest fapt s-a păstrat în mănăstiri până în zilele noastre, iar unele mănăstiri au influențat și parohiile în acest sens”.
Patriarhul României a vorbit în continuare despre săturarea miilor de oameni care au venit după Mântuitorul, explicând că resturile rămase, care au umplut douăsprezece coșuri, demonstrează faptul că hrana oferită mulțimilor nu a fost una iluzorie, ci reală și palpabilă.
„Nu se vorbește în Evanghelie de înmulțirea hranei, dar se constată concret că pâinile și peștii s-au înmulțit. Reținem în mod deosebit că nu a contat cât de mare a fost cantitatea darului găsit în popor. Cele cinci pâini și doi pești au fost aduse, se pare, de un copil, iar acest puțin a fost suficient pentru a sătura peste cinci mii de persoane prin binecuvântare. Material vorbind, pâinile și peștii au fost puține, o cantitate simbolică. Mântuitorul nu face o înmulțire a pâinilor din pietre sau a peștilor din iarbă, ci din ceea ce a adus cineva la întâlnirea cu El. Micul dar adus a fost înmulțit prin harul lui Dumnezeu, ca urmare a iubirii milostive a lui Hristos, devenind hrană pentru mii de oameni. Hristos nu a săvârșit minunea aceasta pentru a impresiona mulțimile și nici pentru a le intimida. De aceea, minunea nu s-a văzut fizic, ci s-a constatat, după săturarea mulțimilor, prin coșurile de fărâmituri adunate. Cu alte cuvinte, nimeni nu a văzut munți întregi de pâine și nici dealuri de pește. Dacă le-ar fi văzut, oamenii probabil s-ar fi ridicat de pe iarbă, îmbulzindu-se și accidentându-se, cum se mai întâmplă acolo unde disciplina credincioșilor nu este asigurată. Așadar, Domnul nu a dorit un spectacol. Înmulțirea s-a făcut foarte discret și eficient. Iisus nu a înmulțit pâinișoarele și peștii într-o formă vizibilă, impresionantă, ca să nu considerăm că este necesar să cerem de la Dumnezeu să acumulăm cât mai multe bogății materiale în hambare, bănci și tot felul de depozite alimentare, ca o falsă speranță a rezolvării problemelor de hrană pe termen lung. (...) Reținem că minunea s-a săvârșit pe când pâinile și peștii erau distribuite. Dacă pâinile erau binecuvântate, dar nu și împărțite mulțimilor, ele nu s-ar fi înmulțit. Binecuvântarea și distribuirea pâinilor și peștilor au fost, împreună, baza acestei realizări a săturării a mii de oameni. Prin aceasta învățăm că trebuie să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le aducem la biserică sau în societate și să oferim aceste daruri celor flămânzi, aflați în nevoi urgente”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În încheiere, Preafericirea Sa a arătat că minunea înmulțirii pâinilor și peștilor a devenit un simbol al Sfintei Euharistii: „Cele cinci pâini din Evanghelia de astăzi au devenit cele cinci prescuri aduse pentru pregătirea Sfintei Euharistii. Această pâine, care devine baza pentru Euharistia eclesială, se oferă în numele lui Hristos și devine Trupul lui Hristos, «Cel ce Se sfărâmă și nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei care se împărtășesc îi sfințește». Deși Euharistia este formată din părticele, când credincioșii se împărtășesc, aceștia nu primesc bucăți din Trupul lui Hristos, ci fiecare se împărtășește cu Hristos întreg și, împărtășindu-se astfel, primesc viața veșnică nelimitată, deși darurile euharistice sunt limitate. De aceea, în capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, Mântuitorul Hristos spune: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (v. 54). Ne împărtășim cu părticele din pâinea euharistică, dar ne unim cu Persoana divino-umană a lui Hristos. Așadar, nu ne împărtășim cu simplă pâine și vin, ci cu Trupul și Sângele Domnului și cu iubirea Persoanei Care este Izvorul vieții veșnice. Avem pe Sfânta Masă ceva, dar ne împărtășim cu Cineva spre viața de veci, spre sănătate și mântuire și spre iertarea păcatelor. Astfel este Taina Sfintei Euharistii prefigurată în înmulțirea pâinilor. De asemenea, înmulțirea pâinilor a devenit și o paradigmă a înmulțirii darurilor aduse în Biserică. Vedem acest lucru la slujba Litiei, când se cere ca Domnul să binecuvânteze grâul, vinul și untdelemnul în mănăstirea sau în parohia respectivă, în eparhia respectivă, în toată țara și în toată lumea”.