„De la păcatul ucigător la sfinţenia dătătoare de viaţă”

„Duminica a 5-a din Postul Mare, numită şi Duminica Sfintei ­Cuvioase Maria Egipteanca, ne arată în esenţă cum, de la păcatul ucigător se poate ajunge la sfinţenia dătătoare de viaţă”, a ­reliefat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în ­cuvântul de învăţătură rostit duminică, 18 aprilie 2021, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit atât despre învăţăturile duhovniceşti ce se desprind din pasajul evanghelic al Duminicii a 5-a din Postul Sfintelor Paşti, referitor la prevestirea Pătimirilor Domnului şi cererea fiilor lui Zevedeu (Marcu 10, 32-45), cât ­­şi despre viaţa, pocăinţa şi virtuţile Sfintei ­Cuvioase Maria Egipteanca.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Duminica a 5-a din Postul Mare ne prezintă trei învăţături duhovniceşti: „În primul rând, Domnul nostru Iisus Hristos prevesteşte ucenicilor Săi suferinţele sau pătimirile Sale, moartea Sa, dar şi Învierea Sa, ceea ce înseamnă că suferinţele Crucii Sale sunt îndreptate spre Înviere. Cu alte cuvinte, Crucea este îndreptată spre Înviere, iar Învierea este ascunsă în smerenia Crucii. În al doilea rând, vedem că întâietatea sau onoarea în viaţă nu vine din stăpânirea asupra altora, ci din slujirea smerită şi ajutorarea milostivă faţă de semeni. În al treilea rând, duminica de astăzi ne învaţă că viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca a devenit o icoană a pocăinţei, a schimbării şi înnoirii vieţii omului, astfel încât se poate trece de la păcatul ucigător la sfinţenia de viaţă dătătoare prin pocăinţă, prin post, prin rugăciune şi prin multă smerenie”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos a răsturnat logica gândirii lumeşti, arătând că onoarea sau cinstea în Biserică nu decurge din ambiţie personală, ci din slujire smerită şi milostivă. „Mântuitorul Iisus Hristos, cu înţelepciunea Lui dumnezeiască, i-a luminat pe ucenici şi i-a îndreptat pe cei doi fraţi dornici de onoare lumească, spunând că a sta cineva de-a dreapta sau de-a stânga Lui nu poate fi hotărât de El, ci de Dumnezeu, pentru aceia pentru care se pregătesc aceste locuri. A sta de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, întru slavă, nu este un drept, ci este un dar al lui Dumnezeu, nu este un drept al celor care se consideră vrednici, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El îi consideră vrednici să primească acest dar. Celorlalţi 10 ucenici le spune că cei care conduc popoarele sau cârmuitorii nea­murilor le stăpânesc şi domnesc asupra lor, dar între ei, adică între ucenici nu trebuie să fie aceeaşi gândire: «ci care va vrea să fie mare între voi să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi să fie tuturor slugă» (Marcu 10, 43-44). Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos răstoarnă logica gândirii lumeşti, egoiste, posesive şi arată că onoarea sau cinstea în Biserică decurge nu din ambiţie personală, nu din luptă şi competiţie pentru onoare, pentru a fi deasupra celorlalţi, ci din slujire smerită şi milostivă (...). Învăţăm din Evanghelia de astăzi că Mântuitorul îi vindecă pe cei doi fraţi de dorinţă de slavă deşartă, de dorinţă de întâietate, şi îi vindecă pe ceilalţi ucenici de mânie şi de invidie, îndemnându-i pe toţi la smerenie, la iubire smerită şi milostivă faţă de semeni”, a explicat Preafericirea Sa.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. „Această femeie a fost atrasă la început de multe păcate. Ea a trăit în a doua parte a secolului al 5-lea şi prima parte a secolului al 6-lea. S-a născut în Egipt şi a fost foarte frumoasă, dar frumuseţea ei i-a adus şi multe ispite şi a căzut în multe păcate trupeşti, încât şi atunci când a dorit să meargă împreună cu alţi pelerini în Ţara Sfântă să se închine lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în corabie călătorind, ea nu a încetat să ademenească bărbaţi şi să păcătuiască împreună cu ei. Când a ajuns la Biserica Sfântului Mormânt la Ierusalim şi a vrut să intre în ea, o mână nevăzută a oprit-o. Atunci, şi-a dat seama că viaţa ei păcătoasă o împiedică să intre în biserică. Şi văzând la intrare icoana Maicii Domnului s-a rugat ei cu lacrimi zicând să o lase să intre în biserică pentru a săruta lemnul Sfintei Cruci, căci îşi va schimba viaţa şi va face după cum o va povăţui Maica Domnului. Cu ajutorul Fecioarei Maria a intrat în biserică, a sărutat lemnul Sfintei Cruci şi după aceea a mers în pustia Iordanului şi a vieţuit acolo în pocăinţă, în post, în rugăciune şi nevoinţă timp de 47 de ani”, a spus Patriarhul României.

„Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, model de pocăinţă şi de încurajare”

De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat că Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a ajuns la o ­înaltă stare de sfinţenie, încât atunci când se ruga, se ridica de la pământ ca la un cot (adică o ­ju­­mătate de metru), întrucât sufletul ei era mai mult unit cu Dumnezeu decât legat de lucrurile pământeşti. „Sfânta Cuvioasă ­Maria Egipteanca a început să fie cinstită înainte de scrierea vieţii ei de către Sfântul Sofronie, Pa­­triarhul Ierusalimului, din evlavia populară. Însă, viaţa ei scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului a intrat în cartea numită Triod ce este folosită în Postul Sfintelor Paşti. Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este citită începând cu secolul al 11-lea la denia de miercuri seara în săptămâna a 5-a din Postul Mare, după ce se citeşte Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul. Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a devenit model de pocăinţă şi de încurajare pentru toţi cei care au fost robiţi de patimi, dar care prin pocăinţă şi-au refăcut viaţa şi au trecut de la păcat la virtute, de la patimi la sfinţenie. Ea este numită în cântările din această duminică înger în trup şi este chemată în rugăciune. Ea este ocrotitoare, ajutătoare şi luminătoare a celor care se pocăiesc mult şi doresc să-şi schimbe viaţa”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.