De pe malul Prutului, toaca s-a auzit până în cer

▲ În ajunul sărbătorii Sfântului Ilie, la parohia Soloneţ, 12 copii din parohiile Cercului pastoral nr. 5, Iaşi 1 - Prut, s-au întrecut în a bate toaca ▲ Concursul de bătut toaca s-a transformat într-o chemare la rugăciune, la slujba Vecerniei, care a început la scurt timp după acesta ▲

Pentru ca tinerii să se apropie de Biserică, pentru ca ei să găsească aici răspunsuri la întrebările pe care şi le pun, dar şi o posibilitate de relaxare, adesea, preoţii parohi îşi asumă responsabilitatea de-a organiza diverse activităţi cu tinerii şi copiii. Din astfel de raţiuni, în ajunul hramului bisericii „Sfântul Ilie“ din Soloneţ, Protopopiatul Iaşi 1, pe o căldură aproape insuportabilă, a avut loc prima ediţie a concursului de bătut toaca, intitulat „Toaca-n cer!“. Concursul s-a adresat copiilor şi adolescenţilor (cu vârsta de până la 18 ani), fete şi băieţi. La prima ediţie au fost concurenţi şi concurente din parohiile Cercului pastoral nr. 5, Iaşi 1 - Prut. Aceştia s-au pregătit din timp, pentru ca în faţa juriului format din preoţi parohi, care nu au avut participanţi în concurs, să prezinte cu acurateţe un cântec de toacă semnificativ pentru o sărbătoare, ca cea a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. S-au prezentat din timp şi la concurs. Şi-au adus ciocănele de bătut toaca, şi-au aşteptat rândul, apoi, în faţa scândurii de lucru, au lăsat mâinile să deseneze traiectorii melodioase şi sunete încântătoare.

Joacă, competiţie, taine

Alexandru Ojog are 15 ani şi, iniţial, n-a vrut să participe la concurs, însă până la urmă a venit la Soloneţ pentru a reprezenta parohia Bivolari, găsind această iniţiativă drept „o stimulare către biserică, pentru că în zilele noastre, în ajunul unei sărbători sau sâmbăta, deci în ajunul Liturghiei, tinerii sunt interesaţi să meargă mai curând la discotecă, decât la slujbă. Obosiţi din timpul distracţiei de peste noapte, ei nu mai vin la biserică. Acest concurs ne determină să înţelegem că mai importantă este biserica decât discoteca. Cât suntem tineri, ne distrăm, însă, după aceea, la sfârşitul vieţii, ne vom da seama că am greşit, atunci când, în timp ce părintele cu doar câţiva enoriaşi făcea Liturghia în biserică, noi dormeam. Ar trebui să ştim că la Judecata de Apoi, Mântuitorul nu va fi foarte blând“.

La concurs au fost prezenţi, joi seara, 12 concurenţi (şi-au anunţat prezenţa mai mulţi, dar din cauza caniculei nu au putut ajunge), însă alţi copii care au participat doar ca spectatori şi-au propus ca de acum înainte să înveţe şi ei să bată toaca, iar la anul să reprezinte parohiile din care provin. Unii participanţi s-au arătat nemulţumiţi de prestaţia lor, mergând la preotul paroh şi promiţându-le că la viitoarea ediţie vor fi mult mai buni şi nu vor mai avea emoţii. Anul viitor, competiţia ar putea fi mai strânsă, având în vedere faptul că s-ar putea să se implice în concurs şi copii din alte cercuri pastorale sau chiar din alte protopopiate, de ce nu, chiar şi din alte eparhii. Pe lângă semnificaţiile pe care le are cântecul ciocănelelor din lemn, care vin în contact cu scândura bine netezită şi uscată, căpătând viteză pe parcurs şi compunând, în funcţie de măiestria celui care le mânuieşte, melodii cu rezonanţă, un astfel de concurs poate fi la început pentru copii o joacă, o curiozitate, apoi însă poate aprinde în inimile lor un dor de competiţie şi luptă, presărat de taine pe care acum poate ei nu le înţeleg.

„Nu este o ruşine să baţi toaca“

După ce toaca a răsunat în mai multe feluri pe malul Prutului şi poate chiar dincolo de el, clopotele au confirmat faptul că la Soloneţ avea să înceapă hramul. În scurt timp, biserica parohiei s-a umplut, iar cei mai mulţi dintre participanţi la Vecernia săvârşită de un sobor de 12 preoţi au fost copiii. Mulţime de zâmbete gingaşe au făcut veselie în jurul bisericii. Concurenţii aşteptau deliberarea. Rezultatele s-au făcut cunoscute abia după slujbă şi după cuvântul de învăţătură, când concurenţii s-au apropiat cu emoţie de Sfântul Altar pentru a primi ceea ce li se cuvine. Mai întâi, cei care nu au fost destul de convingători, dar au arătat că pot şi că frumuseţea stă în inimile lor pline de sinceritate, au primit diplome de participare, iconiţe şi reviste oferite de Institutul Misionar-Cultural Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, apoi, pe rând, câştigătorii şi-au cules laurii. Chiar dacă are 17 ani, Paraschiva Matei de la Soloneţ vine la biserică, se urcă în clopotniţă şi face ceea ce ar trebui să facă clopotarul. Ea, chiar dacă nu se aştepta să primească vreun premiu, a obţinut totuşi locul al III-lea. „Îmi place şi mi se pare foarte uşor. Am învăţat să bat toaca într-o seară de Înviere, când îi chemam pe credincioşi la slujbă. Nu prea era lume venită la biserică, m-am urcat în clopotniţă cu neâa Vasile Anton şi am început. De atunci, mai vin cu dânsul sâmbăta la biserică şi bat toaca pentru a anunţa slujba din a doua zi. Nu este deloc o ruşine, mie nu mi-e ruşine, pentru că îmi place la biserică“, ne-a spus ea.

„Aş vrea să-i învăţ şi pe alţi copii“

Tudor Cristian Chelaru de la parohia Trifeşti a obţinut locul al II-lea, iar Vasile Rădeanu de la parohia Perieni, care a venit la Soloneţ stăpân pe situaţie, să-şi reprezinte parohia, a obţinut locul I. „Am început să bat toaca de la 6 ani. Aveam un om care trăgea clopotele şi care lua copiii din sat ca să-i înveţe şi pe ei, pentru că el era bătrân. I-a plăcut lui de mine şi a socotit că eu mai descurc mai bine. Astfel, mi-a zis să merg eu să trag clopotele şi să bat toaca. La început a fost greu, dar am reuşit până la urmă să învăţ. Sunt unele bătăi pe care le-am învăţat de la moş Neculai Leonte, dar sunt unele pe care le-am mai compus eu sau le-am combinat cu cele învăţate. De exemplu, astăzi am început încet, cu nişte floricele, apoi am bătut paralel, după nişte modele, cu cele două ciocane şi cu o viteză din ce în ce mai mare. Am mai învăţat de la moş Neculai mişcări pe care nu le ştiam la început. Am învăţat mai greu, dar am reuşit. Mă mai dor şi mâinele la unele melodii - unele sunt mai uşoare, altele mai grele - care au mai multe mişcări în acelaşi spaţiu de timp. Daâ, oamenii din Perieni s-au obişnuit şi cunosc când bat eu toaca. Aş vrea să-i învăţ şi pe alţi copii să bată toaca şi să tragă clopotele“, ne-a spus Vasile Rădeanu, care acum are 14 ani.

Soloneţ a fost reprezentată de patru fete

Întrucât, colectivul redacţional al revistei „Cuvântul de Soloneţ“, periodic al parohiei „Sf. Ilie“ de la Soloneţ, a sponsorizat un premiu, s-a pus la bătaie încă un premiu special. Acesta a revenit Iuliei Teodora Veleşcu. Ea a făcut repetiţie din timp acasă. A găsit o scândură şi a început să bată, scoţându-i din minţi pe vecini. „Am repetat acasă după ce ne-a zis părintele în biserică. Am vrut eu să particip fără să-mi fie frică. Singură am învăţat. L-am ascultat pe nenea care bate toaca la noi în parohie şi am bătut şi eu“, ne-a spus copila, de 12 ani.

Pe lângă cărţi, CD-uri cu jocuri educative şi enciclopedii creştine, calendare, reviste şi iconiţe, câştigătorul premiului I şi câştigătoarea premiului special merg astăzi şi mâine, gratuit, în pelerinajul organizat, cu ocazia hramului, de parohia Soloneţ, în nordul Moldovei.

Organizatorul acestui eveniment, părintele paroh Marius Ştefan, care este şi preşedintele Cercului pastoral nr. 5, susţinut de soţia sa, Ana Maria, ne-a explicat motivele care au stat la baza acestui concurs de început: „Am organizat acest concurs din preceptul de a implica tineretul în viaţa Bisericii. Chiar discutând cu preoţii din Cercul pastoral nr. 5, Iaşi 1 - Prut, mulţi s-au plâns că atunci când au trebuit să schimbe clopotarul n-au găsit un enoriaş care să ştie să bată toaca şi să tragă clopotele. Cred că este bine să implicăm copiii chiar de la vârstă fragedă în viaţa Bisericii. Să le arătăm ce pot să facă ei în biserică. Şi bătutul la toacă cred că este una dintre activităţile de iniţiere a copiilor în viaţa liturgică. Am dorit să arătăm că nu numai oamenii bătrâni pot bate toaca sau numai cei activi în biserică, ci şi cei viitori activi, copiii şi tinerii din ziua de azi. Am ales fete care să reprezinte parohia noastră, întrucât preoţii ceilalţi ne-au spus că vor aduce băieţi şi am vrut să formăm un echilibru, pentru că, din punct de vedere canonic, şi fetele pot bate toaca. Apoi, fetele au fost cele care şi-au manifestat mai mult dorinţa decât băieţii“.