Denia Canonului cel Mare la Catedrala patriarhală

Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 18 Aprilie 2013

Denia Canonului cel Mare a fost săvârşită la Catedrala patriarhală, miercuri, 17 aprilie, de către Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a citit Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul. Referindu-se la sfinţii care sunt pomeniţi în cântările Canonului Mare, Preasfinţitul Varsanufie a explicat că „aceste pilde multe de pocăinţă trezesc în inimile noastre dorinţa de a îndrepta viaţa şi de a căuta cu mai multă osârdie a rămâne lângă Dumnezeu. Canonul Sfântului Andrei Criteanul a fost scris de către acest sfânt cam în aceeaşi perioadă în care patriarhul Sofronie al Ierusalimului a scris Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, cea căreia Biserica i-a închinat o duminică, şi anume duminica a cincea din Postul Mare. Ea este pomenită în calendarul ortodox pe 1 aprilie. În Canonul Sfântului Andrei Criteanul, în primele 8 cântări, sunt amintite diferite pilde de urmat din Vechiul Testament: oameni virtuoşi, dar şi exemple ale unor oameni care au păcătuit mult şi cu care de multe ori ne asemănăm, începând de la părinţii noştri Adam şi Eva care au încălcat porunca lui Dumnezeu în Eden, de la primul lor copil, Cain, şi continuând cu multe alte exemple până la venirea Mântuitorului Hristos. În cântarea a IX-a se face amintire mai întâi de lucrarea mântuitoare pe care a săvârşit-o Domnul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre pentru ca noi să putem dobândi Împărăţia Sa cea veşnică, dar şi de multe minuni pe care le-a făcut pentru ca noi să ne întărim şi să vedem că Dumnezeu are milă de cei păcătoşi, îi aşteaptă ca pe nişte oi rătăcite ca să se alăture oilor turmei Sale“.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este un amplu imn liturgic alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă (peste 250 de stihiri), ritmate de invocaţia: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“, fiind atribuit Sfântului Andrei Criteanul, Arhiepiscopul Cretei.