Denia Canonului Mare la Catedrala Patriarhală
În toate bisericile ortodoxe a fost săvârşită miercuri, 10 aprilie, Denia Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Din punct de vedere liturgic, denia este o utrenie care se săvârşeşte în seara zilei precedente. Aşadar, Denia Canonului Mare este utrenia zilei de joi, oficiată miercuri seara. La Catedrala Patriarhală, slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu un sobor de slujitori.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul este cel mai amplu imn de pocăinţă închinat Mântuitorului Iisus Hristos, acesta citindu-se pe fragmente, în primele patru zile din Postul Mare, şi integral, în săptămâna a 5-a din post. În cuvântul de învăţătură, rostit miercuri-seară la Catedrala Patriarhală, la finalul Deniei Canonului cel Mare, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a explicat ce semnificaţie are această creație liturgică pentru creştini. „În primul rând, canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul este un dialog dramatic al conştiinţei creştinului cu sufletul său. În al doilea rând, Canonul cel Mare este un dialog plin de speranţă în iertarea şi milostivirea lui Dumnezeu, este un dialog cu Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia cel ce îl citeşte sau îl ascultă Îi mărturiseşte toate căderile sufleteşti şi trupeşti pe care le-a întâmpinat. În al treilea rând, canonul acesta, în versiunea lui din săptămâna a 5-a, este un dialog şi cu doi dintre sfinţii lui Dumnezeu, cu Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca şi cu Sfântul Andrei Criteanul. Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca i-am adresat 18 dintre troparele canonului, prin care am lăudat-o pentru eroismul ei duhovnicesc, de a se smulge din iadul cel mai de jos al păcatului şi de a deveni o lumină, un dascăl al pocăinţei şi o sfântă pe care o cinsteşte Biserica universală. Sfântul Andrei Criteanul este autorul acestui canon, iar noi, prin cele nouă tropare pe care i le-am adresat, l-am rugat să mijlocească pentru noi înaintea Domnului Iisus Hristos Cel milostiv şi îndurat”, a reliefat Episcopul-vicar patriarhal.
„Să ne înălţăm din întunericul patimilor!”
În continuare, ierarhul a precizat că dialogul dramatic cu conştiinţa noastră este unul deodată cutremurător şi o provocare pentru fiecare dintre noi. „În plângerea aceasta a autorului, ne recunoaştem fiecare dintre noi. La mijlocul acestui canon am ascultat cântarea «Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vrei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este şi toate le plineşte». Tema aceasta este o temă centrală a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, pentru că el se doreşte a fi un semnal de alarmă, este o atenţionare a celor cu conştiinţa adormită şi în care sufletul nu mai are nici o lucrare duhovnicească. Aşadar, canonul doreşte să ne retrezească la învierea sufletească, pentru ca în viaţa noastră, dar mai ales în timpul Postului Sfintelor Paşti, să împlinim fapte vrednice de pocăinţă (...). Cântările şi rugăciunile din Sfântul şi Marele Post, Evangheliile duminicilor care s-au succedat asemenea unor trepte nevăzute pe care suntem chemaţi să ne înălţăm din întunericul patimilor la lumina Învierii lui Hristos ne vorbesc despre această necesitate de a depăşi comoditatea duhovnicească”, a evidenţiat Preasfinţia Sa. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este un imn liturgic alcătuit din peste 250 de stihiri, grupate în nouă cântări.
La slujba Deniei Canonului cel Mare de la Catedrala Patriarhală a cântat Grupul psaltic „Tronos”, condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă.