Denia din Sfânta și Marea Joi la Catedrala Patriarhală

Credincioșii bucureșteni au participat astă‑seară, 8 aprilie, la Catedrala Patriarhală din București, unde, potrivit rânduielii liturgice tradiționale a Săptămânii Sfintelor Pătimiri, a fost săvârșită cea de‑a patra Denie, corespunzătoare Sfintei Zi de Joi. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș. La final, părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal în cadrul Sectorului teologic‑educațional al Administrației Patriarhale și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, a rostit un cuvânt de învățătură.

Rânduielile speciale din Săptămâna Sfintelor Pătimiri au continuat în această seară cu Denia din Sfânta și Marea Joi. Textele liturgice ale zilei au amintit de patru momente din viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, când Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul Pătimirilor, prin trădarea Domnului de către Iuda Iscarioteanul.

În cuvântul de învățătură, părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman a subliniat că atmosfera de rugăciune și tăcere a acestei seri ne cheamă la o căutare lăuntrică a Mântuitorului Hristos, arătând că spălarea picioarelor devine icoana smereniei desăvârșite și a slujirii aproapelui:

„Spălarea picioarelor înseamnă curățirea prin smerenia pe care ne‑o dă Taina pocăinței și, în același timp, este și o chemare la a vedea modul nostru de a umbla în lume, acela prin care nu am sfințit pământul, ci prin care l‑am întinat. După ce le‑a spălat picioarele ucenicilor, Iisus i‑a așezat la masă și le‑a explicat acest act pilduitor de slujire smerită, făcut de Domnul și Învățătorul lor, zicându‑le: «Și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora, că v‑am dat vouă o pildă, ca precum v‑am făcut Eu vouă să faceți și voi» (Ioan 13, 14‑15). Picioarele spălate semnifică un drum nou, un început nou, o mergere nouă, o cale, și anume calea către Dumnezeu. (…) Părintele Patriarh Daniel ne arată că prin această imagine se descoperă adevărata chemare a omului la smerenie profundă și la slujire sinceră, căci nu dorința de întâietate sau slava lumească dăruiește cinste, ci iubirea smerită și grija jertfelnică față de semenii noștri. Prin urmare, adevărata demnitate provine din calitatea cuiva de slujitor și ajutător smerit al semenilor săi, indiferent de mărirea rangului pe care îl are în comunitate sau în societate”.

În continuare, părintele profesor a arătat că taina Cinei celei de Taină este întâlnirea vie cu Hristos, Care Se dăruiește în Sfânta Euharistie ca Izvor de viață veșnică.

Cina pe care Mântuitorul a luat‑o împreună cu ucenicii Săi este pomenită în cântările din seara aceasta: Cină de Taină. Ce semnifică această cină de taină? În limba greacă, aceasta înseamnă «cină mistică», este intrarea în mister, în taina mântuirii noastre. În modul cel mai intens, Fiul lui Dumnezeu S‑a făcut om pentru ca pe om să‑l mântuiască. În acest sens, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae ne spune că «în creștinism nu se poate vorbi de o învățătură mântuitoare și nu ne mântuim printr‑o lege, nici măcar prin legea Vechiului Testament, ci prin Persoana lui Iisus Hristos. El este Sfârșitul Legii, de aceea El este și Se numește Mântuitorul. Între Persoana Lui și faptele Lui mântuitoare este o legătură indisolubilă». Cina cea de Taină este o cină în care Mântuitorul introduce taina nouă, taina Paștilor creștine. Care este deosebirea între Paștile vechi și cel nou? Paștile vechi Îl preînchipuiau pe El, pe Hristos. Paștile nou este El Însuși, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: «Hristos, Paștile nostru, S‑a jertfit pentru noi». Paștile vechi însemna trecerea prin Marea Roșie, simbolizând taina morții, a jertfei Lui sângeroase și ajungerea în Pământul Făgăduinței, nu acesta din lumea aceasta, ci Pământul Făgăduinței care a devenit cer, Împărăția cerurilor. (…) De aceea, Sfânta Taină a Euharistiei este centrul de viață al Bisericii. Sfânta Euharistie este Hristos Însuși. (…) El preia asupra Sa păcatele și slăbiciunile noastre și ne dă în schimb sfințenia, puterea și iubirea Sa smerită și jertfelnică, plină de lumină și bucurie a Preasfintei Treimi. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani ne arată că, în timp ce se ruga cu o dăruire și concentrare totală, sudoarea de pe fruntea și fața lui Iisus s‑a transformat în picături de sânge care cădeau pe pământ, prevestire a jertfei sângeroase pe Cruce. Învățăm de aici că și noi trebuie să ne rugăm cu luare aminte, cu stăruință, în duh jertfelnic pentru semenii noștri. Vânzarea lui Iuda și lepădarea lui Petru arată slăbiciunea, vulnerabilitatea firii omenești. Petru s‑a căit și a fost iertat. Dacă Iuda s‑ar fi căit, ar fi fost iertat și el. (…) Să avem, așadar, inimile deschise pentru a înțelege gestul nobil al spălării picioarelor și izvorul Sfintei Liturghii la Cina cea de Taină, dar și pedagogia divino‑umană a rugăciunii din Ghetsimani și a iertării lui Petru”, a spus părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman.

Răspunsurile la strană au fost date de membrii Grupului psaltic „Tronos”, conduși de lampadarul Gabriel Rădășanu.

În seara zilei de joi, 9 aprilie, la Catedrala Patriarhală va fi săvârșită slujba Deniei din Sfânta și Marea Vineri, cunoscută și sub denumirea de Denia celor 12 Evanghelii.