Denia din Sfânta și Marea Miercuri la Catedrala Patriarhală
Potrivit programului liturgic special al Săptămânii Sfintelor Pătimiri, marți seara, 30 aprilie, în toate sfintele lăcașuri a fost săvârșită Denia din Sfânta și Marea Miercuri. La Catedrala Patriarhală, rânduiala a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, cuvântul de învățătură de la final fiind rostit de părintele prof. univ. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal.
Sinaxarul acestei zile a făcut pomenirea femeii celei păcătoase, care L‑a uns cu mir pe Domnul Hristos cu puțin timp înainte de Pătimirea Sa, iar cântările de la strană au făcut amintire de momentul în care Iuda Iscarioteanul s‑a tocmit cu mai‑marii poporului pentru a‑L vinde pe Mântuitorul Iisus Hristos. De asemenea, în cadrul acestei denii a fost interpretată una dintre cântările cu cel mai adânc înțeles teologic ale acestei perioade, „Doamne, femeia ceea ce căzuse...”, care constituie Slava Stihoavnei Laudelor acestei utrenii.
În introducerea cuvântului său de învățătură, părintele profesor Nicușor Beldiman a vorbit despre semnificația duhovnicească a zilei de miercuri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, enumerând evenimentele importante desfășurate în această zi, precum și modul în care amintirea lor a fost păstrată de Biserică.
„Pentru ziua de miercuri, așa cum s‑a citit și la Sinaxar, două sunt evenimentele care s‑au petrecut, relativ puține față de celelalte zile: ungerea Mântuitorului cu mir de nard în Betania de către femeia păcătoasă și prima parte a trădării lui Iuda, adică înțelegerea pe care a făcut‑o cu arhiereii pentru a‑L vinde pe Hristos‑Domnul. Aceste două evenimente fac din ziua de miercuri o zi de post pentru tot anul. Așa cum ziua de vineri a devenit zi de post pentru că este ziua răstignirii, morții și îngropării Domnului, tot așa miercurea a devenit zi de post pentru că este ziua în care omul L‑a vândut pe Dumnezeu, iar ungerea cu mir s‑a făcut în vederea îngropării Sale, ambele lucruri triste. Unul este trădare, iar celălalt prevestește moartea”, a spus părintele Nicușor Beldiman.
De asemenea, vorbitorul a detaliat despre semnificațiile ungerii, amintind și locuri neotestamentare în care acest ritual este împlinit: „În Noul Testament se vorbește despre trei ungeri cu mir. În primul rând, la Luca 7, 36‑50, în care este descrisă femeia păcătoasă despre care unii exegeți cred că a fost Maria Magdalena în casa lui Simon fariseul, altul decât Simon leprosul. În al doilea rând, la Matei 26, 6‑13, o altă femeie păcătoasă din Betania, cea pomenită astăzi, și, în al treilea rând, la Ioan 12, 3‑8, ungerea făcută de Maria, sora lui Lazăr. Deosebit de importantă pentru noi este semnificația ungerii, anume prevestirea morții și îngropării, întrucât știm că în ritualul îngropării la iudei intra și ungerea cu miruri speciale. Femeia păcătoasă devine astfel prima mironosiță. Semnificația nardului sau mirului de mare preț era deosebit de bogată. Mirul de mare preț, ca simbol al îngropării Mântuitorului, a devenit în Biserică Sfântul și Marele Mir folosit pentru sfințirea Sfintei Mese din biserica nouă, care închipuie mormântul Mântuitorului în care El a fost pus și din care a înviat. De asemenea, cu Sfântul și Marele Mir se sfințește și Sfântul Antimis care înfățișează punerea în mormânt a Domnului, iar Mirungerea celor care s‑au botezat în apă și duh, devenind părtași la taina morții și Învierii Domnului, se face tot cu Sfântul și Marele Mir. Așadar, Biserica a învățat din gestul femeii păcătoase să arate prețuire mare față de Hristos prin folosirea în cultul ei a Sfântului și Marelui Mir compus din multe aromate de mare preț. În plus, mireasma de mare preț simbolizează și prezența Duhului Sfânt în omul credincios. În acest sens, sfintele moaște ale sfinților au parfumul mirului de nard”.
În a doua parte a cuvântării, părintele Nicușor Beldiman a făcut o paralelă între cele două exemple înfățișate în această zi, arătând și învățăturile pe care le primim din această slujbă specială a Utreniei. „Cântările acestei denii pun în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda, vânzătorul lui Iisus. «Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorul de oameni, și s‑a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților, iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l‑a lepădat pe el și s‑a amestecat cu noroiul, vânzându‑Te pentru dragostea banilor», spune o cântare a Bisericii. Astfel, Biserica ne așază înainte chipul femeii păcătoase care se pocăiește și pe cel al lui Iuda care trădează. Femeia se pleacă la pământ, sărută picioarele Mântuitorului și le șterge cu părul capului ei, fiind conștientă de mulțimea păcatelor pe care le‑a săvârșit. În Grădina Ghetsimani, Iuda L‑a sărutat pe Iisus pe obraz. Sărutul femeii păcătoase se transformă în mântuirea ei, iar cel al lui Iuda în pierderea acestuia. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că gestul femeii nu este întâmplător și că în acesta vedem că femeia Îl recunoaște pe Hristos ca Dumnezeu. Din exemplul pozitiv al femeii păcătoase învățăm dărnicia, respectul, recunoștința și empatia, iar exemplul lui Iuda ne învață să nu dăm niciodată prioritate celor materiale înaintea celor spirituale, pentru că sufletul omului este atât de dornic de iubirea veșnică și nesfârșită, încât nimic din lumea aceasta materială, limitată și trecătoare nu‑l poate mulțumi pe deplin. Numai Dumnezeu Cel veșnic poate umple sufletul omului cu viață nelimitată și iubire veșnică. Pilda de pocăință a femeii păcătoase este o întărire spirituală și o speranță pentru noi, oamenii, care dorim să ne schimbăm și să ne sfințim viața, oricât de păcătoși am fi la un moment dat”, a concluzionat părintele profesor.
Cântările de la strană și răspunsurile liturgice au fost oferite de slujitori și membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.