Denie oficiată miercuri de IPS Părinte Teofan, la Mănăstirea Hlincea
Miercuri-seară, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a oficiat Denia din Sfânta şi Marea Joi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ a Mănăstirii Hlincea, comuna Ciurea, judeţul Iaşi. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţia Sa a adresat şi un cuvânt de învăţătură obştii monahale şi credincioşilor prezenţi.
„Cuvântul Evangheliei rostit în această seară este o chemare pentru noi de a încerca să ne lăsăm cuprinşi de marea taină a Cinei celei de Taină şi de a ne sensibiliza, punându-ne în faţă doi oameni slabi: Iuda şi Petru. Cei doi aveau aceeaşi chemare sfântă, însă, la fel ca noi, aveau şi slăbiciuni, trădări şi vânzări, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Binerica ne atrage atenţia asupra stării de păcat în care ne aflăm, propunându-ne nu calea deznădejdii lui Iuda, cauzată de greutăţi şi păcate, ci calea lui Petru, care, slab ca şi Iuda fiind şi făcând acelaşi lucru, în cele din urmă, a ales să se pocăiască şi să se roage, plângând cu amar. Văzând pocăinţa lui Petru, Dumnezeu, în atotmilostivirea Sa, a ales să-l repună pe acesta în ceata Apostolilor“, a spus IPS Părinte Mitropolit Teofan, în cuvântul de învăţătură rostit în cadrul slujbei Deniei.
La final, părintele protosinghel Metodie Oprică, stareţul Mănăstirii Hlincea, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan pentru dragostea de a veni să slujească în mijlocul obştii monahale.
Mănăstirea Hlincea datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniţei Maria, fiica lui Petru Şchiopul, domnitorul Moldovei. Aceasta a fost întemeiata după anul 1574 şi a fost închinată Mănăstirii Dionisiu de la Sfântul Munte Athos. Domnitorul Vasile Lupu a rezidit din temelii biserica acestei obşti monahale, lucrările fiind finalizate de fiul său, Ştefăniţă Vodă, între anii 1659 - 1661. Domniţa Maria a luat măsuri de restaurare a mănăstirii în 1616, făcând-o metoc al Mănăstirii Galata din Iaşi. Lucrări de restaurare importante s-au derulat în timpul marelui domnitor Vasile Lupu, între anii 1634-1653. Fiul domnitorului, Ştefăniţă Lupu, a fost cel care a contribuit la pictarea interioară a bisericii, prin jurul anului 1660. În timpul domnitorului Gheorghe Duca, Mănăstirea Hlincea a fost pusă sub ascultarea Mănăstirii Cetăţuia, rămânând metoc până la 1 februarie 1990, când a fost redeschisă la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.