Despre alimentaţia copiilor cu vârste între 1-3 ani

După vârsta de un an, copilul poate consuma şi digera cea mai mare parte a alimentelor, cu menţiunea că unele alimente pentru adulţi nu sunt recomandate pentru hrana copiilor până la vârsta de trei ani şi aceasta deoarece

sistemul lor digestiv nu este complet maturat. Părinţii nu trebuie să neglijeze aspectul mai sus menţionat, având grijă să ofere copiilor un meniu corect şi adecvat nevoilor acestora şi după vârsta de un an. Copiii au alte nevoi nutritive faţă de adulţi şi de aceea alimentaţia lor necesită multă atenţie. Alimentaţia copilului cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani trebuie să conţină proteine de origine animală, fructe şi legume proaspete, săruri de calciu şi fosfor, alte minerale şi vitamine. Părinţii trebuie să ştie că atunci când copilul lor are între 1-3 ani, meniul lor nu trebuie să fie identic cu al lor. O alimentaţie corectă în primii trei ani va influenţa sănătatea copilului pentru tot restul vieţii. În ultima perioadă, colaborarea părinţilor cu medicii de familie şi cu medicii specialişti a determinat respectarea principiilor unei alimentaţii sănătoase, ştiindu-se că puterea exemplului funcţionează mai bine decât alte constrângeri. Perseverenţa şi răbdarea pot fi la baza unor obiceiuri alimentare corecte. În această perioadă, copilul are nevoie de 100 calorii/kg corp, 125 ml de apă/kg corp, 12 g glucide, 4-5 g lipide şi 2,5-3 g proteine/kg corp. Pe lângă acestea se adaugă şi necesarul de săruri minerale şi vitamine. De ce are nevoie de toate acestea? Proteinele reprezintă materia primă din care se formează şi cresc celulele. Ele se găsesc în carne (de porc slabă, vită, curcan), peşte, ouă, brânză slabă. Carnea trebuie consumată de cel puţin două ori pe săptămână. Glucidele lente provin din legume şi făinoase. Glucidele rapide sunt zahărul, mierea, fructoza din fructe. Cu excepţia fructelor, care conţin şi alte substanţe nutritive (fibre, vitamine, minerale), zahărul şi mierea nu contribuie la creşterea sănătoasă a copiilor, deoarece favorizează obezitatea. Grăsimile au un rol esenţial în dezvoltarea copiilor şi, pe lângă aportul energetic, intră în structura creierului. Aşadar, dieta copiilor trebuie să conţină acizi graşi esenţiali omega 3, ce se găsesc în peştele gras, şi omega 6, prezent în uleiul vegetal. Vitaminele sunt compuşi organici din alimentele naturale, indispensabili pentru creştere, echilibru nutriţional şi păstrarea sănătăţii. Ele nu intră în constituţia ţesuturilor, dar intervin în reacţii biochimice energetice. Până în prezent nu s-a ajuns la stabilirea dozelor precise necesare acoperirii nevoilor copiilor de diferite vârste. Din dorinţa evitării hipovitaminozelor, s-a ajuns la cealaltă extremă, a consumului exagerat de vitamine, cu consecinţe nocive asupra organismului. Mineralele fac parte din structura celulelor, intervin în reglarea presiunii osmotice şi a echilibrului acidobazic, în funcţionarea sistemului neurovegetativ, a muşchilor, a miocardului, în formarea şi refacerea celulară, în procesul de creştere, în procesele de osificare şi coagulare. La copii, aportul alimentar asigură în mod obişnuit reînnoirea mineralelor eliminate zilnic prin urină, transpiraţie, fecale, precum şi surplusul necesar creşterii. În această perioadă, cele mai importante minerale sunt: calciul şi fierul. Calciul asigură creşterea şi consolidarea sistemului osos, cea mai bună sursă fiind laptele, care trebuie consumat zilnic, în cantitate de 500 ml. Fierul este responsabil de hrănirea tuturor celulelor, fiind conţinut în ficat, carne slabă de porc, carne de vită, pulpă de curcan. În rubrica de săptămâna viitoare vă vom prezenta necesarul de apă, legume, fructe, precum şi cele mai potrivite modalităţi de preparare a hranei copilului în această perioadă.