Despre consumul de antidepresive şi paracetamol

Durerea este simptomul principal în toate formele de reumatism şi în alte boli inflamatorii sau degenerative. De regulă, aceste boli sunt tratate cu medicamente antiinflamatorii (AINS) sau cu opioizi. Deoarece în unele cazuri durerea nu este stăpânită, la această medicaţie se adaugă medicamente adiţionale din clasa antidepresivelor. Eficacitatea acestui tip de tratament a fost verificată în peste 100 de studii clinice, pe diferite tipuri de durere. Dintre acestea, 75 de studii au evidenţiat rezultate pozitive, care au permis următoarele recomandări: datorită proprietăţilor lor analgezice şi antidepresive, aceste medicamente pot îmbunătăţi simptomele şi calitatea vieţii pacienţilor care suferă de boli cronice, osteoarticulare sau degenerative. Utilizarea lor se poate face împreună cu alte proceduri non-farmacologice (fizioterapie, kinetoterapie); pentru o bună colaborare la tratament, pacientului căruia i se prescriu antidepresive i se vor da explicaţii asupra medicamentului prescris, a efectelor adverse şi a timpului necesar până când se face simţit efectul analgezic; antidepresivele se pot prescrie şi pacienţilor nedepresivi, deoarece se urmăreşte, în primul rând, efectul de calmare a durerii; tratamentul cu antidepresive se începe cu o doză mică, care creşte treptat, pentru a se obţine efectul analgezic dorit, cu minimum de efecte secundare; dacă nu se obţin efectele scontate cu un preparat, se poate administra un altul, din altă clasă, deoarece acesta poate fi eficient; dacă aceste preparate sunt prescrise pacienţilor în vârstă, medicul curant are obligaţia de a monitoriza presiunea arterială, tranzitul intestinal şi comportamentul pacientului; evaluarea eficacităţii tratamentului nu trebuie limitată numai la ameliorarea durerii, ci şi la calitatea şi durata somnului, starea psihologică şi nevoia de alte analgezice; nu se poate vorbi de o durată optimă a tratamentului cu antidepresive. Un astfel de tratament trebuie abandonat numai dacă, după patru săptămâni, nu apar efectele dorite. În cazul în care aceste efecte apar, tratamentul poate fi continuat între trei şi şase luni, după care medicaţia se scade treptat. Oprirea bruscă a tratamentului poate determina greţuri, vărsături şi tremurături.

În concluzie, antidepresivele şi-au câştigat un loc bine meritat în terapia diferitelor forme de reumatism, având meritul nu numai de a calma durerea, ci şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor. Atenţie la paracetamol! Unul dintre cele mai frecvent folosite medicamente este paracetamolul. Timp de aproape cinci decenii, de când a fost pus pe piaţă, substanţa a fost şi este prezentă în sute de preparate, fiind indicată pentru răceală şi durere, singură sau combinată cu alte principii active. Faptul că se eliberează fără prescripţie medicală explică incidenţa crescută a intoxicaţiilor accidentale sau voluntare. Doza minimă toxică este de 150 mg/kg la copil şi de 7,5 g la adulţi. Dozele mai mari de 10 g determină afectare hepatică, evidentă clinic, iar la doze între 13-25 g afectarea ficatului se soldează, de multe ori, cu decesul pacientului. Intoxicaţia acută cu paracetamol evoluează în patru stadii şi anume: stadiul iniţial (0-24h de la ingestie) se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, urmată de greaţă, vomă, dureri abdominale, paloare, transpiraţii şi stare de letargie; urmează o etapă intermediară, în care fenomenele par a se atenua, dar ficatul devine dureros şi poate să apară un început de icter. După 3-4 zile, însă, se instalează o stare de confuzie, vărsături, icter evident, dureri în regiunea lombară, stare de letargie şi comă. Urmează, într-un interval de 5-14 zile, în funcţie de eficacitatea intervenţiilor terapeutice, revenirea sau decesul. Tratamentul unei astfel de intoxicaţii este diferit, în funcţie de momentul prezentării la medic. Dacă intoxicatul este descoperit în prima oră, eliminarea substanţei ingerate din stomac şi administrarea de cărbune animal constituie o soluţie terapeutică eficientă. Altfel, sub 8 ore de la ingestie se poate administra un antidot N-acetilcisteină. După 8 ore de la ingestie, se va administra tratament antidot şi se vor monitoriza funcţiile vitale. Dacă se reuşeşte normalizarea testelor, structura ficatului ajunge la arhitectura normală în aproximativ trei luni. În formele severe de intoxicaţii, mortalitatea poate ajunge până la 20%. Pentru salvarea pacientului este nevoie, în cazurile disperate, chiar de transplant hepatic. Insuficienţa hepatică poate lua o formă gravă la alcoolicii cronici care ingeră şi paracetamol, chiar dacă folosesc doze medii. Întrucât acest medicament se găseşte aproape în fiecare casă, socotim necesar a atrage din nou atenţia asupra riscului de supradozare sau intoxicaţie, precum şi asupra pericolului ca produsul să ajungă la îndemâna copiilor nesupravegheaţi.