Despre Moş Nicolae, cu copiii de la mall

Unde altundeva, în mijlocul săptămânii, aş fi putut găsi părinţi şi copii laolaltă, dacă nu la mall, într-un spaţiu de joacă special amenajat pentru cei mici. O distracţie pe cât de piperată pentru buzunarele adulţilor, pe atât de atractivă şi fascinantă pentru pitici. Între o zbenguială în bazinul plin cu mingiuţe colorate, o tură de tobogan şi câteva runde în faţa unei maşinării care oferă jucării în schimbul unor bomboane în staniol, am aflat ce cred cei mari şi piticii lor despre Moş Nicolae, care este „ocupaţia“ lui şi ce îşi doreşte fiecare de la bătrânul darnic.

O poveste despre copiii care îl aşteaptă pe Moş Nicolae nu ar aparţine timpurilor noastre, dacă locul desfăşurării acţiunii nu s-ar petrece sub acoperişul unui lanţ de magazine luxoase. Chiar dacă mulţi dintre cei care calcă pragul unui mall vin ca la muzeu, important e să se etaleze în cea mai bună ţinută, să se plimbe cât mai mult - doar-doar îi va remarca vreun prieten, vecin sau coleg de serviciu -, eventual, să plece acasă cu vreo mostră de parfum sau cremă dată de fata filiformă de la ieşire, mereu zâmbitoare. Nimic din toate acestea nu ni se mai par exagerate. Ne-am obişnuit deja cu „lumea bună“. Mai trist este că, pe zi ce trece, până şi copilăria a ajuns să se învârtă după modă, după tendinţe şi pretenţii care depăşesc limitele vârstei picilor de grădiniţă. Cadourile vin cu tirul Rebeca este o fetiţă de şase ani, care vine de cel puţin două ori pe lună la ultimul etaj al unui mall din Capitală pentru a se juca. Deseori de una singură, pentru că absolut toţi copiii sunt atraşi de ceea ce văd şi preferă să descopere singuri modul de funcţionare al unuia sau altuia dintre aparate, jocuri, obiecte. Sora ei spune că nu există o bucurie mai mare pentru fetiţă şi „prefer să vin cu ea aici. În faţa blocului nu se poate juca, pentru că acasă nu are cine să o supravegheze. Toţi suntem plecaţi la muncă“. Copilul se entuziasmează la vederea toboganului şi ţopăie când sus, când jos, fără oprire. Când oboseşte, îşi aduce aminte că vrea „suc galben cu pai“. Despre Moş Nicolae ştie că este „bătrân ca tataie“ şi îşi aminteşte că anul trecut i-a adus-o pe Mica sirenă. Nu se pricepe unde ar putea locui Moşul cu „barbă albă şi lungă cât covoraşul de la pătuţul meu“, dar ştie sigur că „aduce cadouri cu tirul de Coca Cola“. Ioana se amuză copios de răspunsurile surorii mai mici şi adaugă: „Pot spune că eu, la vârsta Rebecăi, nu aveam imaginaţia ei. Ştiam povestea clasică - că Moşul aduce cadouri copiilor, că trebuie să fiu cuminte. Când eram copil mă mulţumeam cu câteva dulciuri puse în ghete, eventual o jucărie. Astăzi, darurile sunt mult mai consistente şi pretenţiile mult prea mari“. „Un şantier, două maşini, macara, o camionetă de poliţie, ciocolată, o puşcă“ Cei câţiva copii se joacă în voie. Nu sunt foarte mulţi, iar majoritatea sunt de vârste mici. Mamele îi supraveghează atent de la mesele unde îşi servesc cafelele de după-amiază. Iulian este cel mai mare, a împlinit şapte ani, merge la şcoală. „Astăzi, după ce l-am luat de la şcoală, a reuşit iarăşi să ne convingă să venim cu el aici“, spun părinţii. Se pare că este o modă printre colegii de la şcoală să vină săptămânal în acest „parc de distracţii“. Băiatul nu pare foarte entuziasmat când aude de Moş, se scarpină şmechereşte în cap, evită răspunsul referitor la identitatea bătrânului, dar se dovedeşte neobosit atunci când înşiruie lista cu daruri: „un şantier, două maşini, macara, o camionetă de poliţie, ciocolată şi o puşcă de vânătoare ca a lui Robert“. „Ca să primeşti toate acestea, ce trebuie să faci?“, întreabă mama. „Să fiu cuminte, să iau numai foarte bine la şcoală, să fac patul…“, vine imediat răspunsul din partea fiului. „Foarte simplu. Eu, când eram de vârsta ta, trebuia să le fac pe toate astea, însă mai aveam de grijă şi de animalele din curte: vaca, calul, câinele şi găini. Dacă ne aducea Moş Nicolae măcar câte un pachet de biscuiţi eram cei mai fericiţi“, replică tatăl, care îşi aminteşte că perioada sărbătorilor în satul copilăriei sale a fost unică, chiar dacă „pretenţiile nu erau la fel de mari ca în ziua de azi, eram împreună, ne bucuram de zăpadă şi de-abia aşteptam să mâncăm din prăjiturile casei - gogoşi şi cornuleţele.“ Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae din Ardeal În Ardeal, Sfântul Nicolae este foarte popular. El este cunoscut în Transilvania sub numele de „Sân-Nicoară“. În jurul sărbătorii sale există tot felul de obiceiuri şi legende răspândite în satele din regiune. Creştinii amintesc şi de minunile pe care le făcea încă de mic copil (vindecarea unor boli incurabile, oprirea furtunii de pe mare, învierea corăbierului căzut de pe catarg). Povestea darurilor împărţite pe furiş îşi trage firul narativ din vechime, cu cele trei surori sărace, pe care le-a salvat spre a nu fi vândute de tatăl lor, oferindu-le zestre, noaptea, fără a fi văzut. Se mai spune că „baba iarna“ se instalează de-a binelea în noaptea de Sfântul Nicolae. Există credinţa populară că Moş Nicolae vine pe 6 decembrie pe un cal alb. Oamenii de la sat pun crengi de pomi fructiferi în apă, pe care Anul Nou le găseşte înflorite, pentru a aprecia rodul livezilor din anul viitor. Prietenul copiilor de pe glob În noaptea de 5 spre 6 decembrie Moş Nicolae are grijă să răsplătească nu doar copiii cuminţi din România, ci şi pe micuţii din alte ţări precum Olanda, Rusia, Grecia, Italia, Sicilia, Franţa şi în oraşe din Germania, Austria, Elveţia şi Belgia. Moşul vine chiar şi la copiii creştini din Republica Ghana, despre care aceştia cred că apare din junglă, pe când în Hawaii există credinţa că prea darnicul bătrân ajunge cu barca. Copiii din Danemarca îi pregătesc lui Moş Nicolae o farfurie cu lapte sau o budincă de orez. Ca şi la noi, în toate aceste regiuni de pe glob Moşul nu se arată niciodată, dar el poate fi văzut în Germania, acolo unde se plimbă cu daruri pe la casele oamenilor, însoţit de o fiinţă înspăimântătoare, care îndeplineşte rolul de ucenic. În Polonia, se crede că micile atenţii vin de la stele. Ungurii cred că darurile sunt aduse de îngeri, iar copiii olandezi îşi primesc cadourile în saboţi de lemn.