Despre oameni şi melci

Ultimul film al lui Tudor Giurgiu, având-o în prim plan pe Monica Bârlădeanu, în aparenţă cel puţin, nu se îndepărtează de reţeta filmului românesc din ultima vreme, în care am avut de-a face şi cu producţii memorabile, dar şi cu pelicule aflate la limita bunului-gust şi chiar a bunului-simţ. Adevărul este că nu poţi explora la nesfârşit cotidianul fără a propune şi altceva decât aceleaşi clişee hiperîntrebuinţate. Tudor Giurgiu este inteligent şi inventiv, dar fără geniu. El are în sânge apetitul comercial şi ştie să facă din orice fleac un prilej de câştig. Andi Vasluianu şi Dorel Vişan au forţa care-i individualizează şi ne aduc aminte bunăoară de "Croaziera" anilor â80, dar şi de filmul lui Radu Muntean "Furie" de la sfârşitul anilor â90, în care Andi Vasluianu, alături de Dragoş Bucur şi de Dorina Chiriac, făcea o partitură remarcabilă. Aici nu mai e chiar la acelaşi nivel. Poate l-au stricat reclamele filmate pentru nu ştiu care vopsea, dar la urma urmei asta este soarta actorului român. Titlul ne-a trimis mintea, fireşte, spre "Senatorul melcilor", pelicula lui Daneliuc de acum aproape două decenii. Dar aici lipsesc accentele groteşti. Mircea Daneliuc este însă un regizor care se inflamează, dar şi "îngheaţă" într-un rictus sarcastic. Tudor Giurgiu, neavând o asemenea extensie, rămâne un băiat de treabă, care a învăţat o lecţie şi o manevrează cu o dexteritate invidiabilă. Comedia amară este genul care-l prinde cel mai bine. Contrastul dintre lumea veche a citadelelor industriale, aici este în prim plan fabrica de automobile de la Câmpulung, şi prezentul lax, fără scrupule, unde totul se vinde pe nimic, este exploatat cu bună-ştiinţă spre obţinerea unui deliciu trist. Cine vrea să-şi petreacă vreo oră jumătate pentru a vedea din nou România dezagregată, dar amuzantă poate viziona filmul. Dar dacă e un cinefil serios, nu poate să nu se gândească în tot acest timp la ultima peliculă a lui Cristian Mungiu premiată în mai la Cannes, "După dealuri", şi pe care toată lumea o aşteaptă cu sufletul la gură...

Toamna cinematografică românească a început uşor pentru a continua, bănuim, în forţă.