Despre proprietăţile terapeutice ale arinului

Cu un conţinut ridicat în taninuri, scoarţa şi frunzele de arin constituie remedii îndelung utilizate în medicina naturistă. Scoarţa este folosită pentru însuşirile sale astringente, cicatrizante şi antifebrile, iar frunzele pentru proprietăţile lor antifebrile, sudorifice, diuretice şi vermifuge.

Răspândit pe tot continentul european, arinul, cu denumirea ştiinţifică Alnus glutinosa, este un arbore foarte cunoscut şi în zona ţării noastre, fiind întâlnit pe terenurile bogate în humus, cu nivelul freatic de mică adâncime. În fitoterapie sunt utilizate atât scoarţa şi mugurii arinului, cât şi frunzele acestuia. Scoarţa, preparată sub formă de tinctură (30 de picături pe zi) are efecte remarcabile în ameliorarea circulaţiei cerebrale, prin tonifierea pereţilor arterelor din sfera encefală. De a semenea, intervine în cazuri de infarct miocardic, ramolisment cerebral şi sechele ale hemoragiilor cerebrale. Pulberea din scoarţă în vin alb (30 g macerate timp de 12 zile, într-un litru de vin alb) se bea dimineaţa, pe stomacul gol, pentru a combate febra şi frigurile intermitente, având efecte similare cu chinina. Se consumă câte două pahare pe zi, ca tonic şi antifebril. În plus, acţionează în cazul inflamaţiilor la nivelul gâtului şi în angine. Din decoctul din pulbere de scoarţă (una-două linguriţe se fierb în 250 ml de apă) se iau câte două-trei căni pe zi, pentru proprietăţile astringente în caz de dureri de stomac, diaree, osteoporoză. În aplicaţii externe se utilizează decoctul din pulbere de scoarţă, cu care se face gargară, eficientă în combaterea stomatitelor, gingivitelor, faringitelor, în tonifierea mucoasei bucale, infecţii dentare, dureri de măsele, inflamaţii ale gurii şi limbii (de trei-cinci ori pe zi). Acelaşi decoct serveşte ca băi de mâini şi picioare contra transpiraţiei excesive şi comprese în ulcere varicoase cronicizate, plăgi, tăieturi, eczeme, erizipel. Fructele, bogate în taninuri, sunt prelucrate sub formă de decoct, care se utilizează intern contra diareei şi extern în băi locale, pentru dezinfectarea plăgilor. Frunzele proaspete, încălzite pe o placă de metal, se aplică sub formă de cataplasme sau se masează pe zonele paralizate şi pe regiunile dureroase din cauza reumatismului sau pe torace, în caz de afecţiuni ale plămânului. În caz de dureri reumatice, bolnavul se poate culca pe un strat de frunze de arin, uscate la soare sau în cuptor, se acoperă cu o pătură groasă, pentru a produce o transpiraţie puternică. După 30 de minute se şterge corpul cu un prosop moale. Procedeul se repetă zilnic, timp de o săptămână.