Despre tratamentul anticoagulant

Tratamentul anticoagulant are ca scop împiedicarea formării de cheaguri de sânge la nivelul inimii sau al vaselor de sânge, în condiţiile unor afecţiuni ca tromboza venoasă profundă, fibrilaţia atrială, tromboembolismul pulmonar, proteze valvulare cardiace, infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienţă cardiacă severă.

Tratamentul anticoagulant poate fi prescris şi urmărit numai de către medicul specialist, care îl va recomanda pentru câteva luni sau, în funcţie de afecţiune, pe toată durata vieţii. Din momentul în care se recomandă acest tip de tratament este foarte important să se verifice periodic, prin analize de laborator, eficacitatea sa. Scopul acestor analize de laborator este acela de a vedea dacă doza de medicament este corectă. Când aceasta este prea mică, tratamentul este ineficient, iar dacă doza este prea mare apare o anticoagulare puternică şi există riscul de sângerări nedorite. De aceea, tratamentul trebuie monitorizat în permanenţă. Foarte important este ca doza de anticoagulant să nu fie modificată din proprie iniţiativă, ci numai la recomandarea medicului specialist. Este necesar ca medicul curant, înainte de a prescrie medicamentul anticoagulant, să ştie dacă bolnavul respectiv este cunoscut cu boli care ar putea favoriza apariţia de sângerări: - ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie; - accident vascular cerebral hemoragic; - boli cronice de ficat; - episoade importante de sângerări fără o cauză clară sau boli de sânge care predispun la hemoragii. În timpul tratamentului anticoagulant pot să apară sângerări gingivale la periajul dinţilor sau vânătăi după traumatisme minore, care sunt normale în timpul tratamentului. Pot să apară sângerări importante, cum ar fi: - sângerare semnificativă din nas (epistaxis); - vărsături cu sânge; - sânge în scaun; - urină de culoare roşie (hematurie); - apariţia de vânătăi multiple şi intense fără o cauză evidentă. Aceste situaţii impun prezentarea de urgenţă la medicul specialist. Există situaţii speciale când pacientul care are recomandare de tratament anticoagulant să fie supus unui tratament stomatologic sau unei intervenţii chirurgicale. În aceste cazuri, administrarea de anticoagulant trebuie oprită cu avizul medicului curant cu aproximativ 72 de ore înaintea intervenţiei, iar tratamentul trebuie reluat după efectuarea acesteia. Sunt şi persoane tinere care au recomandare de tratament anticoagulant oral. Menţionăm mai jos următoarele situaţii: - persoanele de sex feminin care îşi doresc o sarcină trebuie să discute cu medicul ginecolog sau cu medicul curant pentru stabilirea formulei optime de anticoagulant pe toată durata sarcinii, ştiind că acest tratament poate fi nociv pentru făt. Pot să apară malformaţii sau hemoragii severe; - pe perioada alăptării, tratamentul anticoagulant trebuie, de asemenea, urmărit de medicul specialist; - se recomandă practicarea de activităţi fizice sau sporturi cu risc scăzut de traumatism.