Despre trecutul mănăstirii sucevene Rarău
Se spune că mănăstirea datează din vremea domnitorului moldav Petru Rareş, care pe la 1538, urmărit de hoardele tătăreşti, reuşeşte să se refugieze împreună cu familia sa în zona muntelui Rarău, aproape de cota 1.400 m, fiind adăpostit de călugării sihaştri care se nevoiau în acest ţinut. Drept mulţumire, domnitorul a sprijinit ridicarea unei mănăstiri cu hramul "Sf. Ioan Bogoslovul". După ocuparea părţii de nord a Moldovei, cunoscută mai târziu cu numele de Bucovina, de către austrieci, mănăstirea domnească de la poalele Rarăului era ameninţată cu distrugerea. A fost salvată de icoana Maicii Domnului, care i-a călăuzit pe monahii de atunci să mute aşezământul în partea liberă a muntelui Rarău, care aparţinea de Moldova. Aşa se face că, în dreptul localităţii Chiril, Schitul Rarău a fost ridicat din nou. Aşezământul a cunoscut o revigorare spirituală după 1950, când, aflându-se sub ascultarea Mănăstirii Slatina, era sub grija duhovnicească a părintelui Cleopa Ilie. Tot acum, aici s-a aşezat în căutarea isihiei şi formarea unei obşti monahale celebrul ziarist interbelic Sandu Tudor, care şi-a luat schima monahală sub numele de Daniil şi a fost numit egumen. Pentru că încerca să educe tineretul în spirit creştin şi să lupte împotriva ateismului, la 14 iunie 1958 egumenul Daniil de la Rarău a fost arestat de Securitate, apoi anchetat şi condamnat la 15 ani de temniţă pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale". Pentru verticalitatea sa, la 16 noiembrie 1962 a sfârşit ca martir în Penitenciarul Aiud. După descinderea Securităţii în acest aşezământ, autorităţile statului au încercat să-l închidă. Dar s-au opus credincioşii din localităţile împrejmuitoare care veneau în acest schit pentru a cere ajutorul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În 1990 a devenit mănăstire, iar zece ani mai târziu a fost sfinţită noua biserică.