Despre viaţa în Hristos, dincolo de gratii

De câţiva ani buni, Penitenciarul de maximă siguranţă din Arad are încorporate în curriculumul educaţional ore de religie pentru deţinuţi. Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Timotei, o parte din aceste ore sunt predate în acest an şcolar de diac. prof. Alexandru Tiulea.

Părintele Tiulea ne-a vorbit despre modul în care se realizează educaţia religioasă dincolo de gratii. "Cu toţii am petrecut cel puţin o zi în spatele gratiilor... şi nu mă refer aici neapărat la gratiile de oţel, de fier sau alt aliaj, însă cu toţii am zăbovit de voie, de nevoie, după gratiile durerii, ale minciunii, ale neputinţei, ale indiferenţei, ale urii sau, de ce nu, ale îndoielii. Un om privat de libertate percepe de cele mai multe ori relaţiile sociale ca nişte fapte impuse, aplicate într-un mod formal, juridic, ieşind astfel din calcul un aspect esenţial: sensibilitatea umană. Oare câţi dintre noi am cugetat la această sensibilitate? Pentru mine, predarea religiei în penitenciar reprezintă o experienţă de viaţă, tocmai prin faptul că poţi cunoaşte situaţii nebănuite de mintea omenească." Valoarea timpului Din dialogurile realizate în cadrul orelor de religie, diaconul profesor Alexandru Tiulea consideră că tinerii cărora le vorbeşte despre credinţa ortodoxă ajung să conştientizeze cât de preţios este timpul pentru ei abia acum, când nu le mai aparţine. "Timpul are şi el o altă coordonată pentru cei privaţi de libertate. Dacă la Dumnezeu timpul se transformă în eternitate, în celule timpul poate să pară de multe ori un inamic nemilos, care nu-şi grăbeşte pasul, nici măcar atunci când acest lucru este cerut cu înfrigurare. Toate activităţile umane se desfăşoară în timp şi chiar şi privarea de libertate nu exclude amprenta puternică a timpului. Timpul poate căpăta valoare prin rugăciune, meditaţie, lecturi religioase şi cântări bisericeşti. În Penitenciarul de maximă siguranţă din Arad am remarcat încă din primele ore de religie pe care le-am susţinut că mulţi dintre aceştia - cu vârste de la 18 la 80 de ani - ştiu să dea sens timpului. O bucată de hârtie, un săpun, o frunză pot să exprime cele mai variate forme şi chipuri, sufletul uman reuşind în momentele de detenţie să-l perceapă aproape pe Dumnezeu." Oriunde suntem fiii lui Dumnezeu Despre orele de religie predate în penitenciar aflăm că acestea au anumite particularităţi: "Nu este o oră convenţională, desfăşurată după tipicul şi rânduiala şcolară, ci mai degrabă este un dialog care deschide calea spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Ora este o reflecţie, o introspecţie, o călătorie spirituală prin propriile gânduri, îmbrăcată în învăţătura Bisericii şi a Sfinţilor Părinţi. Credinţa nu poate să fie măsurată sau notată, bunătatea, nici atât. Ora de religie are aici mai mult valenţe educative decât instructive. Caut să le explic că chiar şi aici, în detenţie, ei rămân fiii lui Dumnezeu, fiii Bisericii. Îi învăţ despre iubirea lui Dumnezeu, care cere de la noi iubire, că tocmai în aceasta constă frumuseţea creştinismului: fiecare să-I ofere lui Dumnezeu ce are mai bun, mai frumos şi mai curat. Le spun că Sfânta Scriptură vorbeşte despre prigonitori întorşi la credinţă, despre tâlhari care au dobândit Raiul şi despre femei păcătoase care au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu", ne-a mărturisit părintele profesor. Poate fi descoperită credinţa în asemenea loc? "Dacă ar fi să vorbim despre schimbările deţinuţilor, consider că ele se datorează în primul rând conştiinţei lor luminate de puterea lui Dumnezeu şi susţinută de mulţi, mulţi oameni", a răspuns părintele Alexandru Tiulea. Sensibilitatea deţinuţilor Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului, prin grija conducerii instituţiei şi prin strădania părintelui Mircea Nicolau, în curtea penitenciarului s-a ridicat o frumoasă bisericuţă unde părintele slujeşte şi îi îndrumă pe cei privaţi de libertate spre cunoaşterea lui Dumnezeu, venită din vocaţie, şi nu din obligaţie. "De multe ori, deţinuţii au şi o latură sensibilă. Unii dintre ei o recunosc şi o afirmă, alţii preferă să o ţină sub tăcere, sub gratiile tăcerii, aşteptând ziua în care ele se vor putea manifesta liber", a mai spus diac. Alexandru Tiulea, profesorul de religie al deţinuţilor din Penitenciarul din Arad.