Dezbatere despre rolul teologiei în lumea de azi
În deschiderea Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae”, care se desfășoară în aceste zile la Iași, în Aula Magna a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, a avut loc dezbaterea „Mai avem nevoie de teologie azi?”, moderată de părintele Nicolae Dima. Invitați să dialogheze, de pe pozițiile domeniului pe care îl reprezintă, au fost pr. Bogdan Tătaru-Cazaban, cunoscut publicist și cercetător în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, și Cătălin Valentin Raiu, cadru didactic la Facultatea de Administraţie şi Afaceri a Universităţii Bucureşti și secretar de stat în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Tema dezbaterii a oferit, așa cum a apreciat pr. conf. univ. dr. Paul Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, „o cheie” de lectură pentru parcursul discursiv al întregului simpozion. Invitații au răspuns provocării moderatorului de a analiza „vocile și tonalitățile, eterne sau conjuncturale, pe care trebuie să le mențină teologia”, astăzi. Așa că, deloc întâmplător, o primă parte a discuției a fost dedicată evocării unor convertiri remarcabile. „Convertirile sunt un proces; sunt pregătite într-o formă care să nu ne înspăimânte. În convertire e o întâlnire între două spontaneități: spontaneitatea absolută și spontaneitatea noastră”, a explicat pr. Bogdan Tătaru-Cazaban.
El a evocat convertirea la creștinism a filosofului francez Blaise Pascal (1623-1662), la care Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae făcea adesea trimitere în opera sa. „Intensitatea întâlnirii cu Dumnezeu l-a schimbat într-atât, încât i-a promis lui Dumnezeu că, dacă va scăpa de boală, se va ocupa numai de săraci. E un exemplu al felului în care Dumnezeu ne învață să ne folosim de lucrurile foarte bune pe care le-a sădit în noi”, a mai spus pr. Cazaban-Tătaru. Această mărturie legată de partea experiențială a convertirii a fost completată și cu câteva explicații legate de convertirea teoretică, la care părintele Nicolae Dima i-a invitat să reflecteze: „Poți intra într-o bibliotecă ateu și ieși de acolo convertit?” Cătălin Valentin Raiu a susținut ideea că „teoria și experiența vin la pachet”, iar funcția instrumentală a cărții în acest proces a fost subliniată de pr. Cazaban-Tătaru. „Fără cărți e foarte greu să ajungi la un anumit tip de conștiință”, a explicat acesta.
Opera Sfântului Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae, „o contemplație pusă în cuvinte”
Discuția s-a concentrat apoi pe o scurtă analiză a operei părintelui Dumitru Stăniloae, „atât de proaspătă și responsivă”, după cum a apreciat pr. Dima, dar care este, încă, insuficient cunoscută, insuficient explorată. Pr. Bogdan Tătaru-Cazaban a amintit de „stilul concentric” al părintelui Stăniloae, care, de fiecare dată, pornește de la o intuiție sau de la un citat din Părinții Bisericii, sporind și adâncind înțelegerea. Imersiunea în lectura părintelui Stăniloae este „o contemplație pusă în cuvinte” (pr. Nicolae Dima), „o experiență deplină”, ne transmite că „îngerii învață de la sfinți” și că „teologia este o cunoaștere experimentală” (pr. Bogdan Tătaru-Cazaban).
Centrul de greutate al dezbaterii s-a construit în jurul întrebării: „De ce fel de teologie avem nevoie azi?” Răspunzând din perspectiva științelor sociale, Cătălin Valentin Raiu a explicat că „nașterea ideii moderne de parlament este inspirată din Taina Euharistiei”. Cu alte cuvinte, parlamentul întruchipează voința poporului (Dumnezeu de pe pământ), așa cum Euharistia este Hristos Însuși (Dumnezeu din ceruri). Deși a avertizat că acest lucru poate suna ca o erezie, el a invitat la a gândi „teologia ca o știință socială”.
Părintele Bogdan Tătaru-Cazaban a apreciat că „teologia te învață ce înseamnă o anumită dimensiune a raționalității noastre - raționalitatea hermeneutică: să te așezi în fața revelației conștient fiind că Dumnezeu e mai inteligent decât tine”.
Cum răspunde teologia provocărilor lumii de astăzi, ca, de pildă, relația dintre om-mașină (inteligență artificială) sau problema libertății? În susținerea acestei întrebări, moderatorul a invocat un studiu sociologic recent, care arată că în spațiul american tinerii din generația Z au o practică religioasă mult mai dezvoltată decât cei din generațiile de dinaintea lor. Deși Europa a trecut printr-o maturizare a secularizării, caracterizată printr-o religiozitate foarte scăzută, „în ultima perioadă, sacrul reapare în fibra socială, într-o formă neinstituționalizată. E vorba de un pluralism care te face mult mai atent la propria identitate”, a explicat acest fenomen Cătălin Valentin Raiu. El consideră că „teologia ar trebui să-și păstreze dimensiunea libertății și spiritul critic, care o fac să caute nu un adevăr științific, formalizat, ci adevărul profetic. Rolul teologiei, rolul nostru ca mărturisitori ai lui Hristos în spațiul public este acela de a spune adevărul în fața puterii, de a ne raporta profetic și critic la putere”.
În ultima parte a dezbaterii cei doi invitați au vorbit despre instrumentele care îi sunt necesare teologului de azi, printre care pr. Bogdan Tătaru-Cazaban a enumerat citirea Sfintei Scripturi și vocația comunională. Amintind de contextul tulbure, violent și tensionant în care se află nu doar lumea românească, ci întreaga planetă, Cătălin Valentin Raiu a apreciat că rolul teologului este acela de a reduce polarizarea și de a aduce pacea în societate.
Lucrările Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae” vor continua şi mâine, 16 mai, axându-se pe tema ediției din acest an: „Dumitru Stăniloae: Preot-Teolog-Mărturisitor”. Memoria acestei personalități și „relevanța rodirii teologiei sale în viața cetății” sunt coordonatele pe care a fost construită arhitectura acestei ediții. Acest simpozion este un eveniment științific organizat anual de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în colaborare cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Gândit ca spațiu academic de cercetare și dialog teologic și interdisciplinar, este, potrivit organizatorilor, „dedicat dezbaterilor privind istoria și spiritualitatea Bisericii în viața cetății, sub aspect dogmatic, patristic, canonic, moral și liturgic”. Prima ediție a avut loc în 2013.