Diabetul gestaţional poate provoca complicaţii grave mamei şi fătului

Diabetul gestaţional este o intoleranţă metabolică la glucide, de gravitate variabilă, apărută sau diagosticată prima oară în cursul sarcinii. Diagnosticul se realizează printr-un test de screening, efectuat la gravidele cu risc pentru acestă afecţiune: gravide cu istoric familial de diabet, obeze, cu vârsta peste 30 de ani sau care au născut feţi macrosomi (peste 4.000 g greutate), care au în antecedente avorturi repetate, feţi morţi in utero, feţi malformaţi, lichid amniotic în exces sau polihidramnios.

Testul menţionat mai sus constă în administrarea per os a 50 grame de glucoză, cu măsurarea glicemiei la o oră. Se consideră patologice valori ale glicemiei peste 105 mg la decilitru ŕ jeun (dimineaţa, pe nemâncate) şi peste 120 mg la o oră postprandial, iar dacă testul s-a efectuat, deşi valorile glicemiei erau normale, la gravidele considerate cu risc, valori mai mari de 140 mg la dl, la o oră după ingestia a 50 g de glucoză. Dacă la una sau două din aceste determinări s-au obţinut valori mai mari, se va face testul standard de toleranţă la glucoză orală. În general, la gravidele cu diabet gestaţional, evoluţia bolii fiind de scurtă durată, nu se produc complicaţiile severe materne ale diabetului manifest clinic preexistent: retinopatie, cardiopatie, hipertensiune arterială, nefropatie. Complicaţiile fetale sunt, însă, prezente, în proporţii similare cu celelalte forme de diabet preexistent, asociat sarcinii, şi anume: macrosomia fetală (feţi mari, peste 4.000 grame la termen şi, uneori, chiar înainte de termen), naştere prematură, uneori retard de creştere intrauterină, însoţită de suferinţă fetală cronică, determinată de afectarea vascularizaţiei placentare, moarte fetală subită in utero, oligoamnios (lichid amniotic redus cantitativ), polihidramnios (lichid amniotic în cantitate mare),ce poate determina avort sau naştere prematură prin hiperdistensia uterului, traumatism la naştere prin excesul de volum fetal (distocie de umăr, elongaţie de plex brachial, fractură de claviculă), suferinţă fetală acută în travaliu, prin prelungirea expulziei, asfixie neonatală. Din acest motiv, aproximativ 50-60% din gravidele diabetice nasc prin operaţie cezariană, după o evaluare atentă efectuată de medicul obstetrician, în colaborare cu diabetologul şi neonatologul. Copilul născut din mamă diabetică va fi mai fragil Nou-născutul provenit din mamă diabetică este fragil, cu tulburări metabolice severe: hipoglicemie, hipocalcemie, policitemie, hiperbilirubinemie, prezentând şi un deficit de surfactant pulmonar, cauză de detresă respiratorie. Riscul anomaliilor congenitale, prezent la diabeticele cunoscute şi incorect tratate, este absent la gravidele cu diabet gestaţional, datorându-se, cu precădere, valorilor mari ale glicemiei în perioada preconcepţională şi în primul trimestru de sarcină (perioada de organogeneză). Terapia diabetului gestaţional Tratamentul diabetului gestaţional constă, în primul rînd, în măsuri igieno-dietetice: eliminarea dulciurilor concentrate din dietă, evitarea excesului ponderal pe sarcină, creşterea uşoară a exerciţiului fizic. Aceste măsuri sunt suficiente pentru a controla valorile glicemiei. Monitorizarea glicemiei, element esenţial în supravegherea diabetului gestaţional, este bine să se efectueze în ambulator sau la domiciliu, cu ajutorul testelor colorimetrice. Gravidele cu valori mai mari de 100 mg la dl ŕ jeun, 140 mg la dl postprandial, 120mg la dl, la două ore după masă, sunt candidate la tratament cu insulină, pentru un control eficient al valorilor glicemiei. Insulinoterapia se instituie numai în spital, la indicaţia medicului diabetolog, continuându-se ulterior la domiciliu, eventual cu ajustarea dozei. Un alt element esenţial în urmărirea diabetului gestaţional constă în monitorizarea fătului cu nonstress test, de două ori pe săptămână sau test de stres la contracţie, cu administrare de oxitocin în perfuzie, săptămânal. Medicii recomandă naşterea prin cezariană Programerea naşterii este un moment important al conduitei terapeutice la gravida diabetică, deoarece există riscul de moarte fetală subită in utero, pe fond de macrosomie şi tulburări metabolice fetale. Pentru evitarea acestui risc, majoritatea autorilor recomandă declanşarea naşterii sau operaţie cezariană, după 37 săptămâni de amenoree, după o prealabilă amniocenteză, cu determinarea raportului de lecitină, sfingomielină sau dozarea fosfati glicerolului, pentru stabilirea maturităţii pulmonare fetale. Se va decide declanşarea naşterii, dacă fătul are nonstress test areactiv, test de stres la contracţie pozitiv (deci suferinţă fetală incipientă), semne echografice de stagnare în creşterea fetală, reducerea cantităţii de lichid amniotic, sarcina este la termen sau fătul este matur pulmonar. După naştere, bebeluşul trebuie să stea internat pentru reechilibrare După naştere, nou-născutul va fi preluat de secţia de neonatologie, pentru reechilibrare, eventual în terapie intensivă, dacă este cazul, iar mama va fi supraveghetă, în ce priveşte valorile glicemiei. La gravidele care au necesitat insulină, necesarul scade brusc după naştere, fiind nevoie de reajustarea dozelor. La şase săptămâni după naştere se va face o reevaluare a mamei, urmând ca aceasta să fie încadrată în una din grupele: normală cu antecedente de diabet gestaţional, toleranţă scăzută la glucoză, diabet manifest. Studii la distanţă au demonstrat că un procent mare (aproximativ 30%) din pacientele cu diabet gestaţional au dezvoltat ulterior, în cursul vieţii, un diabet manifest. În concluzie, diabetul gestaţional se însoţeşte de o multitudine de complicaţii severe, atât pentru mamă, cât şi pentru produsul de concepţie, complicaţii ce pot fi prevenite printr-o dispensarizare corectă a sarcinii şi un tratament adecvat. Ideal ar fi să se prevină apariţia diabetului gestaţional prin evitarea factorilor de risc cunoscuţi: obezitatea, excesul de dulciuri concentrate, profilaxia fiind de fapt obiectivul consultaţiei prenatale de calitate.