Diagnosticul şi tratamentul mastozelor

Cea mai frecventă afecţiune benignă a sânului este mastoza fibro-chistică, întâlnită, în general, la femei cu vârste cuprinse între 35 şi 45 de ani, urmată de fibroadenomul mamar, tumoră benignă ce se situează, ca prevalenţă, la vârste sub 30 de ani.

Mastoza fibro-chistică se manifestă prin dureri ale sânilor, apărute premenstrual, însoţite de senzaţie de plenitudine şi greutate mamară. Durerea poate avea intensitate variabilă, de la simplă jenă şi disconfort mamar, până la dureri puternice, cu iradiere spre axilă, umăr şi braţ. De asemenea, forma şi caracterul durerii pot varia, întâlnindu-se înţepături, senzaţie de arsură, ce persistă în formele severe şi după menstruaţie. La examenul clinic, dar şi la autoexaminare, se pot palpa formaţiuni chistice sau arii de consistenţă crescută faţă de restul ţesutului glandular, neregulate, cu contur mai mult sau mai puţin granular, în care se pot identifica noduli sau chisturi de dimensiuni mici. Aceste arii, numite placarde mastozice, sunt situate în cadranul supero-extern al sânului şi spre prelungirea axilară a glandei şi pot fi prezente pe amândoi sânii sau unilaterale. O treime din cazuri se însoţesc de scurgere mamelonară, de culoare variabilă (lactescent, verde, maroniu), exteriorizată prin mai multe orificii de la nivelul mamelonului( pori galactofori), de obicei bilateral. Cazurile cu formaţiuni palpabile (chisturi, placarde) necesită examen citologic, realizat prin puncţie aspiraţie cu ac fin. Acest examen va evidenţia prezenţa sau absenţa celulelor suspecte (atipice sau extrem de rar carcinomatoase). Pentru un diagnostic corect sunt necesare şi alte investigaţii: mamografia, care va exclude în primul rând microcalcificările de tip malign şi ecografia, mai valoroasă pentru identificarea leziunilor benigne şi, în mod special, a celor chistice. Ce tratament trebuie urmat Tratamentul medical constă în măsuri igieno-dietetice (de eliminare a factorilor de stres, se evită cafeaua, ciocolata, administrarea de vitamina A, vitamine din grupul B, evitarea expunerii la soare şi a sutienelor prea strânse, cu balene metalice, care împiedică drenajul limfatic) şi tratament medicamentos hormonal şi nehormonal (antiinflamatorii nesteroidiene de tip diclofenac, piroxicam). Tratamentul hormonal, local sau general, trebuie administrat doar cu recomandarea medicului specialist ginecolog sau endocrinolog. Se va investiga şi tiroida pentru evidenţierea eventualelor disfuncţii asociate ce trebuiesc tratate. Tratamentul chirurgical, ce se impune în anumite situaţii, trebuie nuanţat în funcţie de forma clinică de boală şi de substratul anatomo-patologic al leziunii. Indiferent de tratamentul aplicat, la aceste cazuri este obligatorie dispensarizarea clinică, ecografică şi, eventual, citologică, la 4-6 luni, iar la 1-2 ani se va efectua o mamografie de control pentru a surprinde un eventual focar malign apărut în relaţie cu leziunile de tip mastozic sau la distanţă.