Dicționar economic

factoring: forma de finanţare pe termen scurt obţinută prin vânzarea creanţelor către un factor. Factoringul este un contract încheiat între o parte denumită „aderent“, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii şi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, denumită „factor“, prin care factorul asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia împotriva riscurilor de neplată, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi;

faliment: situaţie juridică de încetare de plăţi a unei companii declarată prin hotărare judecătorească; administrarea companiei după declararea falimentului este atribuită unui judecător sindic; FED: Federal Reserve System - ansamblu de instituţii care îşi asumă în Statele Unite funcţiile de banca centrală; FMI: Fondul Monetar Internaţional - organizaţie internaţională specializată, cuprinzând majoritatea ţărilor membre ale Naţiunilor Unite şi având sarcina sa vegheze la buna funcţionare a sistemului monetar internaţional; fond de plasamente financiare: fondul Asiguratului, format din partea de investiţii alocat din prima de asigurare, şi a cărui valoare creşte anual în funcţie de dobânda obţinută de către Societate.