Dicţionar economic

Produsul Intern Brut (PIB) este un indicator macroeconomic ce reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei, în interiorul unui stat, în decurs de un an. După aşa-numitul calcul originar, PIB-ul se calculează scăzând valoarea materialelor folosite în producţie din valoarea producţiei brute. Adăugând taxele de import şi cele de producţie şi scăzând subvenţiile, se obţine produsul intern brut. Conform calculului după întrebuinţare, PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private şi a organizaţiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiţii, a cheltuielilor statului, a investiţiilor în scopul depozitării ca şi a câştigurile din export, din care se scad cheltuielile pentru importuri. PIB înseamnă consum plus investiţii plus exporturi, minus importuri. Dacă din PIB se scad deprecierile, se obţine produsul intern net. PIB-ul pe cap de locuitor este PIB-ul împărţit la numărul locuitorilor. Acesta este, adesea, dat ca ajustat, însemnând că este astfel calculat încât nivelurile diferitelor preţuri sunt mascate în diferite ţări. Astfel, poate fi comparată eficienţa diferitelor ţări. Deoarece PIB-ul combină suma tuturor activităţilor ce se pot evalua în bani şi nu a folosinţei acestora (sau chiar a distrugerii acestora), este un mijloc condiţionat de măsurare a bunăstării şi a calităţii vieţii.