Dicţionar economic

Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale. Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârşit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative etc., alături de politicile băncii centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preţurilor de consum.

Principalele cauze ale inflaţiei sunt: - inflaţie prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri şi servicii; - inflaţie prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată; - inflaţie prin costuri - creşterea costurilor de producţie, independent de cererea agregată; Consecinţele inflaţiei sunt: scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, redistribuirea veniturilor şi a avuţiei. De asemenea, este stimulată înclinaţia spre consum şi este descurajată înclinaţia spre economisire.