Dicţionar economic

CORE 1: măsură a inflaţiei de bază utilizată de BNR, care reflectă variaţia preţurilor libere; indicele CORE 1 se calculează pe baza Indicelui Preţurilor de Consum din care se exclud preţurile administrate;

CORE 2: măsură a inflaţiei de bază utilizată de BNR, care reflectă variaţia preţurilor libere şi cu volatilitate relativ redusă; indicele CORE 2 se calculează pe baza IPC, din care se exclud preţurile administrate şi cele cu volatilitate ridicată (legume, fructe, ouă, combustibili); inflaţie: fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflaţi în circulaţie ca urmare fie a emiterii unei mase băneşti peste nevoile reale ale circulaţiei, fie a reducerii volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor; excedent: suma cu care veniturile/încasările depăşesc cheltuielile/plăţile; ţintirea directă a inflaţiei: strategie de politică monetară caracterizată prin adoptarea publică a unei ţinte cantitative de inflaţie pentru unul sau mai multe orizonturi de timp şi asumarea explicită a stabilităţii preţurilor ca obiectiv primordial al politicii monetare.