Dicţionar economic

Costul unitar al forţei de muncă: indicator al presiunilor pe piaţa muncii, dar şi al competitivităţii prin costuri a economiei; reprezintă costul cu forţa de muncă necesar pentru producerea unei unităţi de producţie şi este calculat ca raport între fondul de salarii (număr de salariaţi multiplicat cu salariul mediu brut) şi volumul producţiei realizate (formulă echivalentă cu raportul dintre salariul mediu brut şi productivitate).

Produs intern brut: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor finale produse de entităţile economice din interiorul unei ţări, într-o anumită perioadă de timp (de regulă, un trimestru sau un an). Se poate calcula în preţurile perioadei curente (PIB nominal) sau în preţurile unei perioade anterioare, denumită perioadă de bază (PIB în preţuri constante; PIB real). Produs naţional brut: valoarea producţiei finale realizate de agenţii economici naţionali pe teritoriul ţării şi în străinătate. PNB se calculează prin adăugarea la PIB a soldului veniturilor factorilor de producţie în raport cu străinătatea (salarii, profit, rente, dobânzi, dividende). De exemplu, dacă în perioada analizată, veniturile de acest tip încasate din străinătate sunt mai mari decât cele plătite în exterior, PNB este superior PIB.