Dicţionar medical

- temporală (arteră): vas care irigă unele elemente ale feţei. Arterele temporale sunt în număr de patru, două superficiale, două profunde;

- temporal (os): os lateral al craniului, cuprinzând, în principal, solzul şi stânca; - temporo-mandibulară (articulaţia): articulaţia dintre osul temporal şi mandibulă; - ten: denumire utilizată în special în context cosmetic, pentru a desemna pielea de la nivelul feţei; - tendinita: inflamaţie a unui tendon. Un tendon, ţesut fibros care uneşte un muşchi cu un os, poate să se inflameze fie la joncţiunea musculo-tendinoasă, fie la punctul lui de inserţie pe os (entesopatie), fie în partea sa mediană. Tendintele au cauze multiple, adesea asociate. Ele pot fi provocate de microtraumatisme repetate, profesionale sau îndeosebi sportive (epicondilită la jucătorii de tenis, tendinită a aductorilor la dansatori), sau pot fi de origine degenerativă, îmbătrânirea ţesuturilor antrenând o uzură, chiar o ruptură a fibrelor de colagen care constituie tendonul (periartrita scapulohumerală, de exemplu). În sfârşit, o tendinită poate fi legată de o boală articulară inflamatorie, de exemplu o spondilartrită anchilozantă (îndeosebi la nivelul de inserţie a tendonului lui Ahile) sau de o poliartrită reumatoidă; - tendon: ţesut fibros prin intermediul căruia un muşchi se prinde de un os. Tendoanele sunt formate din fibre de colagen, hrănite prin vase sangvine foarte fine. Unele (cele ale mâinilor, încheieturii mâinilor, picioarelor) au în plus un înveliş de aceeaşi natură cu membrana sinovială care tapetează capsula articulaţiilor mobile. Aceasta secretă un lichid lubrifiant care permite o mai bună alunecare în aceste regiuni anatomice supuse unor importante frecări. Flexibil, dar puţin elastic (muşchiul este cel elastic), tendonul este foarte rezistent; - tennis elbow: inflamaţie a tendoanelor care se inserează pe epicondil (apofiza extremităţii inferioare a humerusului), la partea externă a cotului. Numeroşi muşchi ai antebraţului, îndeosebi cei care comandă extensia şi rotaţia mâinii, se leagă de epicondil. Aceşti muşchi sunt foarte solicitaţi în practicarea anumitor sporturi, ca tenisul şi golful, dar şi prin numeroasele gesturi ale vieţii zilnice sau profesionale. O epicondilită, denumită, de asemenea, „tennis elbow“ în medicina sportivă, poate surveni după un traumatism violent, dar ea se produce mai des ca urmare a microtraumatismelor frecvente, a unui surmenaj al regiunii cotului sau al repetării intense a anumitor mişcări. O epicondilită se caracterizează printr-o durere la partea externă a cotului. În cazurile cele mai severe, câteva gesturi precise, ca ţinerea unei sticle sau deschiderea unei uşi, devin imposibile; - tenodeza: este o intervenţie chirurgicală care constă în transformarea unui tendon într-un fel de ligament.