Dicţionar medical

Data: 18 Martie 2009

streptococie supurativă: infecţie cu streptococ ce antrenează formarea de puroi, fiind contractat de cele mai multe ori pe cale aeriană;

streptodornază: enzimă secretată de streptococii de grup A şi utilizată împreună cu streptokinaza pentru îndepărtarea exudatelor patologice sau a ţesuturilor necrozate; streptokinază: enzimă elaborată de streptococii hemolitici, care este capabilă să distrugă cheagurile de sânge. Se foloseşte pe cale injectabilă, pentru tratarea obstrucţiilor vaselor sangvine (inclusiv tromboza venoasă profundă, infarctul miocardic sau embolia pulmonară). Este folosită în aplicaţii locale, pentru îndepărtarea exudatelor patologice sau a ţesuturilor necrozate. Sinonim: streptochinază; stres: stare reacţională a organismului supus unei acţiuni bruşte (efort intens); stretching: tip de exerciţii fizice care se bazează pe exerciţii de întindere a musculaturii; strictură: strâmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli; stridor laringean: zgomot respiratoriu anormal, acut şi pătrunzător al nou-născutului, ce survine la inspiraţie, fiind cauzat de o afecţiune a laringelui. Un stridor laringean este un fenomen foarte frecvent şi în mod obişnuit benign. De cele mai multe ori, el este legat de o laringomalacie provocată de o rigiditate insuficientă a laringelui: la fiecare inspiraţie, acesta se prăbuşeşte spre interior, ceea ce declanşează un zgomot respirator, stridorul propriu-zis. Laringomalacia şi stridorul se vindecă spontan, în câteva luni; stromă: ţesut de hrănire şi de susţinere a unei tumori maligne; Strubing - Marchiafava (sindromul): boală foarte rară a măduvei osoase, de evoluţie cronică, caracterizată prin crize intermitente de hemoliză; Strumpell - Lorrain (sindrom al lui): afecţiune neurologică ereditară caracterizată printr-o paraplegie (paralizie a membrelor inferioare) spasmodică. Simonine: paraplegie spasmodică familială, paraplegie spasmodică familială a lui Strumpell-Lorrain, paraplegie spastică familială de tip Strumpell-Lorrain; stupefiant: substanţă chimică, medicamentoasă sau nu, caracterizată prin efectele sale asupra sistemului nervos. Poate provoca aţipire, relaxarea muşchilor şi diminuarea sensibilităţii, putând merge până la anestezie. Printre narcoticele medicamente se găsesc în principal analgezicele centrale pe bază de morfină sau derivaţi ai acesteia, unele hipnotice şi unele anxiolitice. Narcoticele sunt supuse legislaţiei privind stupefiantele, deoarece sunt susceptibile să antreneze o farmacodependenţă (toxicomanie). Sinonim: narcotic; Sturge-Weber-Krabbe (boală a lui): sindrom congenital care asociază un angiom plan (pată de vin) care se întinde pe o întreagă parte a feţei, cu predilecţie pentru regiunea pleoapei superioare şi a conturului ochiului, un angiom (tumoră benignă) situat pe faţa externă a creierului şi, uneori, un angiom situat pe coroidă (membrană care hrăneşte retina). Boala lui Sturge-Weber-Krabbe este, de cele mai multe ori, benignă. Constatarea unui angiom întins pe faţa unui nou-născut trebuie să conducă la practicarea unor examene radiologice (scaner cerebral şi imagerie prin rezonanţă magnetică cerebrală) pentru detectarea unui eventual angiom meningeal.