Dicţionar medical

- stângaci: persoană care are tendinţa să utilizeze jumătatea stângă a corpului pentru a realiza mişcările şi gesturile obişnuite. A fi stângaci reprezintă un fenomen pur fiziologic, rezultând dintr-o lateralizare dominantă dreaptă (dominantă a emisferei cerebrale drepte). Stângăcia poate fi congenitală sau dobândită (consecutivă unei leziuni cerebrale stângi). Multă vreme s-a dorit reeducarea, nejustificată, a copiilor stângaci: a contraria un stângaci (interzicerea sistematică unui copil să folosească mâna stângă) riscă să creeze tulburări psihomotorii (ticuri, neîndemânare), tulburări ale scrisului sau cititului ori tulburări afective (emotivitate, conduită de opoziţie, sentimentul culpabilităţii sau al inferiorităţii). Dar este adevărat că, plonjat într-un univers conceput pentru dreptaci, copilul stângaci poate prezenta o întârziere de adaptare. Misiunea educatorului este să ajute copilul să stăpânească spaţialitatea, cu scopul de a-i permite o mai bună realizare a performanţelor sale;

- stare limită: stare intermediară între nevroză şi psihoză. În engleză - borderline. Expresia „stare limită“ grupează un anume număr de tulburări ale personalităţii, care se manifestă prin relaţii de dependenţă intensă, o mare vulnerabilitate depresivă şi o viaţă afectivă mai curând săracă, fără a împiedica, totuşi, adaptarea socială. Tratamentul poate asocia medicamentele şi psihoterapia; - stare vegetativă cronică: stare definită prin absenţa oricărei activităţi conştiente, decelabilă chiar şi atunci când subiectul este în stare de veghe. Starea vegetativă corespunde unor leziuni întinse ale emisferelor cerebrale, cu menţinerea relativă a funcţionării trunchiului cerebral. Cu ochii deschişi sau închişi, bolnavul respiră spontan şi are câteva gesturi automate (căscat, molfăit, uneori câteva mişcări ale membrelor); - statură: înălţime a corpului omenesc. Sinonime: talie, siluetă; - stază: încetinirea pronunţată sau oprire a circulaţiei unui lichid în organism. O stază a sângelui în picioare poate fi consecinţa formării varicelor în membrele inferioare; - steatomerie: îngrămădire de grăsime profundă şi localizată. Steatomeriile sunt de origine genetică, spre deosebire de grăsimile de suprafaţă cauzate de excese alimentare. Îngrămădirile de grăsime modifică silueta şi se situează la înălţimea sânilor, flancurilor, coapselor, burţii, pe faţa posterioară a braţelor, pe faţa internă a genunchilor, dar şi pe faţă (pungi sub ochi, bărbie dublă); - steatoză: acumulare de grăsimi în interiorul celulelor care, în stare normală, nu conţin decât foarte mici urme. Ficatul, care joacă un rol major în metabolismul lor, este sediul cel mai obişnuit al acestei supraîncărcări. Intoxicaţia alcoolică este una dintre principalele cauze ale steatozelor hepatice în ţările dezvoltate. O ecografie permite confirmarea creşterii în volum a ficatului, perceptibilă la palpare, însă numai studiul unui fragment din parenchimul hepatic, prelevat prin puncţie biopsie, permite stabilirea unui diagnostic sigur. Tratamentul este cel al afecţiunii responsabile.