Dicţionar medical

- sistem: totalitate a organelor legate între ele printr-o funcţie comună, dar nu în mod necesar şi printr-o continuitate anatomică;

- sistem cardiocirculator: sistem al organismului format din cord şi cele două reţele de vase sangvine, circulaţia sistemică şi circulaţia pulmonară. Prin sistemul cardiovascular, sângele transportă oxigenul şi substanţele nutritive la ţesuturi şi îndepărtează deşeurile. Sinonime: sistem cardiovascular, sistem circulator, sistem vascular; - sistem endocrin: ansamblu al glandelor endocrine, unele dintre ele fiind controlate de către hipofiză şi de către hipotalamus, altele având un mod de funcţionare mai autonom. Primele sunt glanda tiroidă, glandele corticosuprarenale şi gonadele (ovare şi testicule), ale căror secreţii depind strâns de hormonii hipofizari, la rândul lor aflaţi sub controlul hipotalamusului. Celelalte glande endocrine sunt glandele paratiroide, glandele medulosuprarenale şi pancreasul endocrin. Sistemul endocrin are în organism o funcţie de reglare a metabolismului, a creşterii şi a funcţiei sexuale. El are o particularitate, şi anume autoreglarea: nivelul de secreţie al fiecărui hormon este reglat, pe de o parte, de către cel al substanţei a cărei concentraţie sangvină o reglează (concentraţia de glucoză pentru insulină, de exemplu), pe de altă parte, mulţumită unui retrocontrol al secreţiei hormonilor hipotalamohipofiziari corespunzători; - sistem extrapiramidal: totalitate a structurilor sistemului nervos central care participă la controlul posturilor corpului şi al mişcărilor. Sistemul extrapiramidal intervine în menţinerea diferitelor posturi luate de către corp şi în schimbările de postură. El ajută mişcarea voluntară, de exemplu, menţinând în permanenţă umărul şi cotul în poziţie corectă atunci când se face o mişcare voluntară cu mâna; el joacă, de asemenea, un rol important în cursul mişcărilor automate, ca mersul; - sistem imunitar: sistem mulţumită căruia organismul se apără împotriva infecţiei cu germenii patogeni din mediu (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice). Acest sistem cuprinde celule zise imunocompetente, organele limfoide care le produc (măduva osoasă, timusul) şi cele care le găzduiesc (ganglionii limfatici, ţesutul limfoid satelit al tubului digestiv, splină, sângele circulant), precum şi diferitele molecule pe care celulele sunt capabile să le producă. El poate fi împărţit în două subsisteme principale, a căror asociere este necesară pentru a lupta eficace împotriva infecţiilor: sistemul imunitar natural şi sistemul imunitar adaptativ.