Dicţionar medical

- Sindrom Down: aberaţie cromozomică ce se traduce printr-un handicap mintal şi un aspect fizic caracteristic. Frecvenţa sindromului Down, care afecteaza 1 copil din 650, creşte considerabil cu vârsta mamei, mai ales după 35 de ani;

- Sindrom Edwards: anomalie cromozomială caracterizată prin prezenţa unui cromozom 18 suplimentar. Se poate manifesta prin: retard mental sever, retard de creştere, hipotonie şi hipoplazie musculară, deformări scheletice, malformaţii cardiace, pulmonare, renale. Sinonim: trisomie; - sindrom extrapiramidal: asociere între o akinezie (mişcări rare şi lente), o hipertonie (rigiditate) şi o tremurătură în stare de repaus. Sindromul se observă în cursul bolii Parkinson, dar şi în cursul altor afecţiuni neurologice degenerative, ca atrofia olivo-ponto-cerebeloasă (boală ereditară care afectează sistemul nervos central). El mai poate fi provocat şi de administrarea de neuroleptice o perioadă îndelungată; - Sindrom Fissinger-Leroy - Reiter: afecţiune cronică ce este caracterizată prin asocierea inflamaţiilor oculare, uretrale sau digestive şi articulare. Sindromul oculo-uretro-sinovial face parte dintre artritele reactive: într-un prim timp, apare un focar infecţios în organism. Acesta provoacă o reacţie a sistemului imunitar, care agresează în continuare diferite organe, în particular articulaţiile. Focarul infecţios este fie uretral (uretrita provocată de o chlamydie sau de o mycoplasmă), fie digestiv (diaree cauzată de shigelle, de salmonella); - Sindrom Forestrier: boală inflamatorie care atinge rădăcinile membrelor şi, într-o mai mică măsură, gâtul, asociată cu o alterare însemnată a stării generale. Pseudopoliartrita rizomelică este o afecţiune a subiectului vârstnic. Aceasta pare să se înrudească cu boala lui Horton, arterita temporală caracterizată îndeosebi printr-o atingere inflamatorie oculară gravă, o asociere a acestor două boli fiind frecventă; - sindrom hemolitic şi uremic: afecţiune care asociază o atingere renală acută, o anemie şi o trombopenie (diminuarea numărului de plachete sangvine); - sindrom hiperkinetic al copilului: tulburare a dezvoltării, care asociază o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv şi unei dereglări a atenţiei. Sindromul hiperkinetic al copilului este foarte frecvent, având în vedere că afectează aproape 3% dintre copiii de vârstă şcolară, cu o netă preponderenţă masculină. Sindromul este cauzat de o disfuncţie cerebrală (maturare întârziată, legată eventual de anomalii ale metabolismului cerebral); - sindrom inflamator: totalitate a perturbărilor biologice care traduc prezenţa unei inflamaţii în organism. Bolile infecţioase (infecţie respiratorie sau urinară, endocardită, septicemie, tuberculoză) reprezintă principala cauză a sindroamelor inflamatorii. Acestea mai pot fi provocate de un cancer, de cele mai multe ori deja evoluat; doar cancerul de rinichi şi limfomul sunt susceptibile să provoace o reacţie inflamatorie precoce. În alte cazuri, aceste sindroame constituie semnul unei conectivite, ca poliartrita reumatoidă sau lupusul eritematos diseminat, al unei boli a lui Horton, al unui mielom multiplu sau al unei alte hemopatii.