Dicţionar medical

▲ perfuzie: procedeu care permite injectarea lentă şi continuă a unui lichid în circulaţia sangvină, de obicei printr-o venă. Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de soluţii electrolitice (sodiu, potasiu) şi/sau glucozate („seruri“), de derivate de sânge sau de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi aminaţi). Acestea sunt indispensabile de îndată ce calea orală şi tubul digestiv nu mai pot fi utilizate. Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie să fie realizată perfect aseptic, după punerea unui garou şi antisepsia pielii, iar materialul de acces vascular este acoperit cu un pansament steril. Pansamentele, refăcute la intervale regulate, sunt înlocuite de îndată ce se umezesc sau se dezlipesc. Tubulaturile de acces trebuie să fie schimbate la fiecare 24 sau 48 de ore. Aceste manipulări, schimbarea flaconului şi administrarea medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie să fie făcute cu mari precauţii de asepsie;

▲ peri: elemente filiforme foarte bogate în proteine, denumite keratine, care fac parte din anexele pielii. Până la pubertate, corpul este acoperit de un puf fin. La pubertate, perii cresc, se îngroaşă şi se închid la culoare. Melanina este responsabilă de culoarea perilor, în timp ce keratinele le conferă consistenţă; ▲ periadenită: ansamblu constituit dintr-o adenită (inflamaţie a unui ganglion limfatic) şi zona inflamatorie care o înconjoară; ▲ periapical: situat în jurul vârfului rădăcinii dentare; ▲ periarterită nodoasă: inflamaţie a peretelui arterelor, de calibru mediu şi mic, care compromite irigarea ţesuturilor. Periarterita nodoasă se manifestă prin semne generale: febră, pierderea în greutate, cu dureri articulare şi musculare. În continuare, aspectul clinic depinde de localizările atingerii vasculare: manifestările pot fi cutanate (purpură, urticarie, noduli subcutanaţi), renale (glomerulonefrită cu insuficienţă glomerulară, hipertensiune arterială severă), neurologice (tulburări senzitivo-motorii periferice, atingere a sistemului nervos central, care se traduce prin convulsii, o hemoragie meningeană), cardiovasculare, digestive (dureri abdominale, diaree frecventă, eventual hemoragii digestive). Evoluţia bolii se face prin pusee succesive, prognosticul fiind grav în absenţa tratamentului; ▲ periartrită scapulohumerală: orice afecţiune caracterizată prin dureri provocate de o inflamaţie a ţesuturilor din vecinătatea articulaţiei umărului. Este favorizată de factori congenitali (spaţiu prea strâmt între tendoanele rotatorilor şi bolta osoasă subacromială, de exemplu) sau este dobândită (utilizarea profesională sau sportivă excesivă a articulaţiei umărului); ▲ pericard: tunica externă care înveleşte inima; ▲ pericardită: inflamaţie a celor două foiţe ale pericardului seros. Cele mai multe pericardite sunt de origine infecţioasă. Unele pot, totuşi, să evidenţieze o conectivită (boală a ţesutului conjunctiv al diverselor organe) sau uneori un cancer. Se disting trei forme de pericardită: pericardita acută, pericardita uscată şi pericardita cronică constrictivă.