Dicţionar medical

- ortopedie: ramură a chirurgiei care se ocupă cu studiul şi tratamentul bolilor şi deformaţiilor congenitale sau dobândite ale oaselor şi ale articulaţiilor corpului;

- ortopnee: gâfâială care apare în stare de repaus, atunci când subiectul este lungit pe spate, în decubit dorsal; - ortoptică: specialitate paramedicală care are drept scop evaluarea şi măsurarea deviaţiilor oculare, apoi asigurarea reeducării ochilor în caz de dereglare a vederii binoculare: strabism, heteroforie (deviaţia axelor vizuale) sau insuficienţa convergenţei. Reeducarea ortoptică are ca scop esenţial creşterea amplitudinii de fuzionare (ceea ce constă în suprapunerea imaginilor de la fiecare ochi într-una singură). Exerciţiile oculare constau, în principal, în ameliorarea puterii de convergenţă şi sunt practicate cu o corecţie optică adaptată; - ortostatism: menţinere a corpului în poziţia verticală; - os alveolar: os situat pe maxilar, în care sunt implantaţi dinţii; - oseină: proteină din oase; - osificare: totalitatea fenomenelor tisulare şi biochimice datorită cărora osul este format, reînnoit, reparat. O osificare anormală poate afecta ţesuturile în mod normal neosificate: cavităţile articulare (osteocondromatoza sinovială), muşchi (sechele de hematoame intramusculare); - osteoblastom: tumoră osoasă, în majoritatea cazurilor benignă, a subiectului tânăr, dezvoltată pe seama osteoblastelor; - osteocalcin: produs care conţine vitamine şi minerale (în principal calciu) indicat spre a fi administrat femeilor aflate la menopauză, în scopul prevenirii instalării osteoporozei; - osteocit: celulă osoasă matură; - osteoclast: celula care are capacitatea de a distruge ţesutul osos, pe măsura formării altuia nou, având rol important în procesul de remaniere osoasă; - osteocondrodistrofie: orice boală caracterizată prin anomalii ale creşterii şi dezvoltării oaselor, precum şi ale cartilagiilor articulare şi de conjugare; - osteocondrom: excrescenţă osoasă traumatică sau inflamatorie, care provoacă şchiopătarea şi anchilozarea articulaţiilor la om şi la cal. Sinonim: exostoza; - osteodistrofie renală: totalitatea anomaliilor de structură osoasă legate de insuficienţa renală cronică. Osteodistrofia renală se traduce prin dureri şi anomalii radiologice osoase, care exprimă o resorbţie a extremităţilor oaselor lungi mici (clavicule, falange). La copil, aceasta are drept consecinţă o întârziere a creşterii; - osteofit: proliferare anormală a ţesutului osos; - osteoliză: proces de resorbţie minerală şi organică a osului, care se produce prin acţiunea invadantă a ţesutului de granulaţie bogat vascularizat.