Dicţionar medical

- melanoză: orice afecţiune dermatologică ce este caracterizată printr-o creştere a pigmentaţiei;

- melc membranos: parte a urechii interne destinată audiţiei; - Melkersson-Rosenthal (sindrom al lui): ansamblu de manifestări care asociază o paralizie facială recidivantă, o inflamaţie a buzelor (cheilită) şi un aspect particular al limbii, care este parcursă de şanţuri profunde longitudinale (limba plicaturată). Sindromul lui Melkersson-Rosenthal rămâne neexplicat, iar tratamentele medicale împotriva simptomelor bolii se dovedesc puţin eficace; - meloterapie: tratament medical prin muzică; - membrană: înveliş care limitează celula sau nucleul celular, un organ sau o parte a unui organ sau care tapetează o cavitate a corpului; - membrane hialine (boală a): afecţiune a nou-născutului, mai ales a prematurului, cauzată de existenţa membranelor în alveolele pulmonare şi responsabilă de o insuficienţă respiratorie acută. Boala membranelor hialine, legată de un efect de maturitate a plămânilor, survine, în principal, la prematuri (copii născuţi înainte de 35 de săptămâni de sarcină); - memorie: capacitate a creierului de a păstra o urmă a experienţei trecute şi de a o face să revină în conştiinţă. Memoria este un proces complex, care comportă trei faze: învăţarea, stocarea informaţiei, apoi, restituirea (evocarea şi recunoaşterea). În mod clasic, se disting memoria pe termen scurt, care nu durează mai mult de câteva minute şi memoria pe termen lung; - Menetrier (boală a lui): gastrită cronică ce este caracterizată printr-o îngroşare importantă a mucoasei gastrice. Tratamentul face apel la administrarea de medicamente antisecretorii sau la chirurgie. Sinonim: gastropatie hipertrofică gigantă; - Meniere (boala): afecţiune a urechii interne, care se manifestă printr-un ansamblu de tulburări cuprinzând vertij, scăderea auzului şi zbârnâituri în urechi. Boala Meniere afectează urechea internă, responsabilă de auz şi de echilibru. În general, nu afectează decât o ureche, dar poate fi şi bilaterală. Boala survine, în crize, la persoanele cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani; - meninge: învelişurile sistemului nervos central, în număr de trei (duramater, piamater şi arahnoidă), fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul şi măduva spinării; - meningită: inflamaţie a meningelor şi modificarea sau nu a lichidului cefalorahidian. Numeroase afecţiuni pot fi însoţite de o reacţie inflamatorie a meningelui, ca bolile canceroase sau conectivitele (lupus eritematos). Totuşi, meningitele cele mai frecvente sunt in-fecţioase; sunt clasificate în două grupe, în funcţie de cât de limpede sau purulent este lichidul cefalorahidian.