Dicţionar medical

- mastită: inflamaţie acută sau cronică a glandei mamare. O mastită acută, în general fără gravitate, se observă, de cele mai multe ori, la începutul alăptării, dar mai poate fi cauzată de virusul oreionului; poate fi prima manifestare a unui cancer de sân sau poate avea o origine hormonală (nou-născut sau adolescent, băiat sau fată, la pubertate). La nou-născut şi la adolescent, semnele dispar de la sine, în câteva săptămâni. Tratamentul antibiotic local şi general al femeii care alaptează antrenează vindecarea, dar atunci când se formează abcesul, acesta trebuie operat. Mastita cronică este cauzată de infecţiile bacteriene repetate sau de modificările hormonale. O mastită cronică se traduce printr-o greutate a sânului şi prin existenţa de tumori multiple, uneori cu o scurgere seroasă prin mamelon. Mamografia, ecografia şi biopsia uneia dintre tumori permit să se stabilească diagnosticul şi să se facă diferenţierea de cancer;

- mastocit: celulă a ţesutului conjunctiv care secretă substanţe chimice care participă la reacţiile de apărare ale organismului; - mastoidită: proces inflamator acut sau cronic al mucoasei şi ţesutului osos al mastoidei. Este produsă, de obicei, de o infecţie bacteriană, care s-a extins de la urechea medie. De regulă, răspunde la tratament cu antibiotice, dar în cazurile severe se impune intervenţia chirurgicală; - mastoză: orice tip de afecţiune benignă neinflamatorie a sânului. Mastoza se prezintă sub forma unei zone tari, localizate, în interiorul căreia se găsesc asociate chisturi şi focare de distrofie (anomalie legată de tulburare nutriţională tisulară); - McArdle-Schmid-Pearson (boala lui): boală ereditară, cauzată de un deficit al enzimei denumite fosforilază, în celulele musculare. Se manifestă prin crampe dureroase şi printr-o oboseală musculară intensă, în timpul şi după un efort fizic important. Simptomele pot fi atenuate prin ingerarea de glucoză sau de fructoză înainte de un efort fizic. Sinonime: deficit de miofosforilază, glicogenoză de tip V; - mecodin: analgezic de sinteză, învecinat cu morfina, propus pentru dezobişnuirea heroinomanilor. Acesta permite evitarea simptomelor de dezobişnuire (tremurături, transpiraţii, agitaţie, senzaţie de rău) la heroinomani şi le asigură o posibilitate de reinserţie socială în afara utilizării de droguri ilegale. Eliberarea metadonei, dozele ei (posologia) şi evaluarea eficacităţii tratamentului trebuie să fie urmărite cu regularitate. Acest tratament este urmat mai multe luni, chiar ani, iar oprirea lui depinde de evoluţia psihică a bolnavului. Principiile şi rezultatele acestui mod de dezobişnuire sunt foarte controversate, atât din punct de vedere etic, cât şi farmacologic (este posibil ca efectele secundare ale dezobişnuirii pe bază de mecodin să fie mai grave decât cele ale heroinei). Unii specialişti văd în acest medicament un mod de prevenire a SIDA la toxicomani, prin reducerea folosirii clandestine a seringilor infectate cu HIV. Sinonim: metadonă.