Dicționar medical

- hiperproteinemie: creştere anormală a proteinemiei (nivelul proteinelor în sânge) peste valoarea de 10 grame la litru. O hiperproteinemie poate fi consecutivă unei deshidratări (aport insuficient de apă, diaree, vărsături, arsuri) sau producerii de organism a unei cantităţi masive de imunoglobulină anormală, precum cea cea care se produce în cursul anumitor boli (mielom multiplu, macroglobulinemia lui Waldenstrom). Tratamentul hiperproteinemiei este cel al bolii în cauză;

- hipersalivaţie: secreţie excesivă de salivă. Cauzele sunt numeroase: leziune a gurii şi a faringelui, angină, stomatită, leziune a esofagului (tumori, în particular), boli neurologice (boala lui Parkinson, nevralgie facială). Sinonim: ptialism, ptialoree, sialoree; - hipersodat: cu un conţinut ridicat de sare (NaCl); - hipersomnie: se caracterizează prin somnolenţa excesivă, care survine la o persoană aproape în fiecare zi, deşi somnul de noapte este de obicei normal (cu durata de 8-12 ore). Persoana cu această tulburare chiar îşi propune să doarmă în timpul zilei, dar, sunt situaţii când se instalează somnul neintenţionat. Episoadele de somn în timpul zilei nu survin sub formă de „atacuri“, ca în cazul narcolepsiei, ci apar în situaţii în care stimularea este scăzută (de exemplu: lecturi plictisitoare, drumuri lungi); - hipertensiune arterială (HTA): creştere anormală, permanentă sau paroxistică a tensiunii arteriale, în repaus. Presiunea sangvină creşte, în mod normal, ca răspuns la activitatea fizică. Hipertensiunea arterială (HTA) apare atunci când, în repaus, cifrele depăşesc 16 centimetri mercur pentru presiunea maximă sau sistolică şi 9 centimetri pentru presiunea minimă sau diastolică. Nu există hipertensiune atunci când presiunea minimă este mai mică de 9; hipertensiunile pur sistolice sunt cauzate mai ales de emoţie şi de stres. De altfel, aceste praguri pot fi depăşite la o persoană în vârstă, deoarece presiunea sangvină creşte cu vârsta. Invers, la un copil, aceste cifre sunt mai mici; - hipertonie musculară: exagerare permanentă a tonusului muscular (gradul de rezistenţă a unui muşchi striat, în stare de repaus), de origine neurologică. Hipertonia este consecutivă unei leziuni a sistemului nervos central, a cărei cauză poate fi diversă (tumorală, vasculară, degenerativă). Tratamentul este cel al bolii pentru care hipertonia constituie un semn; - hipervitaminoză: orice afecţiune legată de prezenţa în exces a unor vitamine în organism. Principalele hipervitaminoze privesc vitaminele A şi D. Acestea sunt urmarea, în principal, a unor intoxicaţii de origine medicamentoasă; - hipnotic: substanţă medicamentoasă capabilă să provoace somn; - hipoacuzie: diminuare a acuităţii auditive. Atunci când acuitatea auditivă scade mult sau dispare complet, se vorbeşte de surditate. Organul auzului este constituit din două părţi: un aparat de percepţie şi un aparat de transmisie. Există, pornind de aici, două forme de hipoacuzie: de transmisie şi de percepţie; - hipocondrie: preocupare excesivă pentru propria sănătate, cu teama obsesivă de a fi bolnav. Hipocondria este un sindrom foarte răspândit. În grade diferite, afecţiunea apare la anxioşi, la deprimaţi, la psihastenici. În formele sale grave, boala îmbracă un aspect delirant şi halucinatoriu. Tratamentul hipocondriei depinde de structura psihologică a subiectului. În majoritatea cazurilor, asociază administrarea de sedative cu măsurile de igienă (relaxare, exerciţiu fizic) şi cu o psihoterapie. Sinonim: ipohondrie.