Dicționar medical

- distocie: dificultate care deranjează sau împiedică desfăşurarea normală a unei naşteri. Originea unei distocii poate fi maternă sau fetală;

- distonie: contracţie involuntară şi dureroasă care înţepeneşte o parte a corpului sau întreg corpul într-o poziţie anormală. Atunci când o parte a corpului se fixează într-o poziţie distonică, zona musculară respectivă se contractă sub efectul unui spasm, zis spasm distonic. Unele distonii nu apar decât cu ocazia unei mişcări precise: atunci se vorbeste de distonie de funcţie. În cazul crampei scriitorului, cea mai frecventă dintre distoniile de funcţie, se produce o crispare dureroasă a degetelor, încheieturii mainii şi, uneori, a întregului braţ, de îndată ce subiectul încearcă să scrie. În general, crisparea este însoţită de o durere, care survine la începerea scrisului şi împiedică continuarea lui; - distrofie: leziune organică cauzată de o tulburare de nutriţie; - distrofie musculară: boală musculară familială şi ereditară, care provoacă o degenerescenţă progresivă a fibrelor musculare. Distrofiile musculare se clasifică în diferite tipuri, după modul lor de transmitere, rapiditatea dezvoltării bolii şi debutul simptomelor. Semnele încep insidios şi se dezvoltă, în continuare, foarte lent. Forţa muşchilor slăbeşte din ce în ce mai mult, în mod simetric de fiecare parte a corpului, provocând un handicap adesea sever. Evoluţia poate fi rapidă şi gravă, ca în miopatia lui Duchenne, antrenând o insuficienţă respiratorie şi o atingere a inimii. Alte distrofii sunt de o evoluţie mai lentă (boala lui Steinert, miopatia lui Landouzy-Dejerine). O distrofie musculară este diagnosticată prin electromiografie (analiza activităţii electrice a muşchiului) şi confirmată prin biopsie musculară; - disurie: dificultate de a urina. O disurie este provocată de existenţa unui obstacol la evacuarea urinei, ceea ce poate antrena o golire incompletă, cu rămăşiţe vezicale, după micţiune. Adenomul de prostată, scleroza colului vezical, îngustarea uretrei, hipertonia sfincterului striat sunt cauzele obstructive cel mai frecvent întâlnite ale disuriei. O disurie se manifestă prin micţiuni lente, penibile, în mai mulţi timpi, cu necesitatea de a forţa pentru evacuarea vezicii; - diuretic: medicament care creşte excreţia urinară a organismului, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al edemelor. Există trei tipuri de diuretice, care acţionează asupra câte unui segment al nefronului (unitatea funcţională a rinichiului). Utilizarea medicamentelor diuretice în regimurile de slăbire nu are eficacitate reală provocând o pierdere de apă, dar nici o pierdere de grăsime. Contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase sunt foarte numeroase şi variază în funcţie de produsul folosit. Astfel, diureticele sunt, în general, contraindicate în caz de insuficienţă renală şi incompatibile cu antiinflamatoarele; - diverticuloza colică: anomalie a colonului, care constă din prezenţa unor diverticuli în peretele acestuia, mucoasa colică realizând o mică hernie, trecând prin pătura musculară. Aceasta ţine de tipul de alimentaţie. În fapt, necunoscută practic în cadrul populaţiilor a căror alimentaţie este bogată în fibre alimentare, anomalia este foarte frecventă în ţările industrializate, obişnuite cu un regim sărac în substanţe de balast.