Dicţionar medical

- blefarorafie - este o operaţie chirurgicală, ce constă în suturarea temporară, una de alta, a marginilor pleoapei superioare şi pleoapei inferioare. Sinonim: tarsorafie;

- blefarospasm - contracţie spasmodică, involuntară, a muşchiului orbicular al pleoapelor; afecţiune dobândită, constând în contracţii involuntare ale muşchilor pleoapelor. Un blefarospasm nu are o cauză cunoscută. Poate apărea în decursul anumitor afecţiuni ale ochiului sau ale pleoapei ori după paralizie facială periferică (prin atingerea nervului facial). Este însoţit, adesea, de o lăcrimare în cursul masticaţiei (sindromul lacrimilor de crocodil). Această formă de tic poate să mai fie asociată cu contracţii tonice ale muşchilor superficiali ai feţei, de pe aceeaşi parte (hemispasm facial); - blocant de calciu (al canalelor de calciu) - medicament capabil să se opună intrării calciului în celule. Inhibitorii calcici acţionează modificând contracţia musculară a arterelor. Aceştia încetinesc, de asemenea, transmisia influxului nervos spre muşchiul cardiac, ceea ce corectează unele aritmii. Aceasta clasă de medicamente este utilizată în tratamentul insuficienţei coronariene şi al hipertensiunii arteriale. Inhibitorii calcici nu sunt recomandabili atunci când bolnavul suferă de insuficienţă cardiacă. Cum toţi inhibitorii calcici cresc debitul sangvin în ţesuturi, eventuale dureri de cap, bufeuri de căldură, vertije, pot surveni, dar dispar ca urmare a tratamentului. Ei antrenează uneori edeme ale gambelor şi o hipotensiune arterială. Sinonim: inhibitor calcic, antagonist calcic, blocant al canalelor de calciu; - bloc atrioventricular (BAV sau bloc A-V) - alterare a conducţiei electrice în ţesutul nodal (ţesut propriu muşchiului cardiac) dintre atrii şi ventricule.