Dimensiunea religioasă și artistică a operei lui Brâncuși

Nu e puțin lucru să calci în fiecare săptămână pe unde a călcat Constantin Brâncuși și să te rogi în biserica unde a fost cântăreț în strană. De parcă acest lucru n-ar fi suficient de emoționant, am avut privilegiul, duminica aceasta, să participăm la o minunată manifestare de două ori spirituală, dedicată inegalabilului artist român care a schimbat istoria mondială a sculpturii şi desfăşurată în curtea Bisericii „Izvorul Tămăduirii”-Mavrogheni.

Prilejul a fost sărbătoarea Sfinților Împăraţi Constantin și Elena, iar locul – în faţa bustului lui Brâncuşi. Am spus „de două ori spirituală” pentru că au fost implicate atât dimensiunea religioasă, cât şi cea artistică. Cei trei preoţi ai locaşului fericit, aflat între o grădiniţă şi o şcoală şi în imediata apropiere a trei muzee, au oficiat o slujbă de pomenire a gorjeanului care a cucerit lumea şi de sfinţire a monumentului creat de Silvia Radu.

Dincolo de încărcătura momentului, am avut plăcerea să ne bucurăm de prezenţa artistei, care, cu o modestie rar întâlnită, a vorbit doar despre Brâncuşi, nu şi despre sine. Intervenţia sa a fost o rugăciune: „Îți mulțu­mesc, Doamne, pentru deosebit de frumoasa și neaștep­tata idee a părintelui Dumitru Pintea de a face portretul lui Cons­tantin Brâncuşi lângă Biserica Mavrogheni. Eu sunt convinsă că Dumnezeu l-a ajutat să ajungă ceea ce a ajuns, nu avea cum să ajungă altfel! Ceea ce s-a întâmplat cu el e un lucru minunat, un român de aici de la noi izbucnește și cuprinde toată lumea cu forța lui creatoare! El a rămas creștin ortodox și a fost totdeauna mândru de asta!”

Frumos şi însuflețitor a vorbit și marea cântăreață Floarea Calotă: „Cum să nu fim emoționați când ne imaginăm că pe aceste dale pe care noi călcăm de câte ori venim la Sfânta Liturghie a călcat şi Constantin Brâncuşi, pe această iarbă s-a rugat, a călcat, a visat și-a tâmplărit visele sale de mare artist, și cu cântecul Mariei Tănase pe buze a plecat din România să se perfecționeze!” Scriitorul Ștefan Mitroi a făcut un plonjeu în istorie, pe vremea când vocea lui Brâncuși se auzea, puternică, în corul parohiei, dar și mai înainte, când - se spune - domnitorul Nicolae Mavrogheni se plimba prin Pădurea Băneasa, care ajungea până aici, cu cerbi înhămați la o trăsură aurită! El a mai amintit momentul trist în care lui Brâncuşi i s-a refuzat, în 1951, intenţia de a-şi dona statului român atelierul care face acum mândria Centrului Pompidou din Paris, pe motiv că opera sa foloseşte „mijloace tipic burgheze”…

Criticul de artă Pavel Șușară a vorbit despre dimensiunea ortodoxă a lui Brâncuși, explicând că tranziția acestuia de la sculp­tura figurativă, naturalistă, a Occidentului, la reprezentările simbolice, esențializate, care l-au consacrat și au constituit un punct de cotitură în istoria artelor, nu a fost doar o chestiune artistică, ci și una profund religioasă, îndepărtându-se de copierea realităţii în direcţia sublimării ei: după primele sculpturi, realizate naturalist (cea mai reprezentativă fiind Ecorşeul), a evoluat prin Sărutul, a atins deja spiritualul prin Rugăciune şi a ajuns la esenţă prin Pasăre în văzduh şi toate celelalte lucrări mizând pe formele primare. „Constantin Brâncuși a adus sculptura din paradigma ei, din caracterul ei descriptiv, anatomic, corporal, cioplit, în zona Orientului, în spiritul Ortodoxismului și în spiritul Bizanțului și al post-Bi­zanțului.” Criticul a amintit și despre cartea „Brâncuşi, sculptor creştin ortodox”, scrisă de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ceremonia s-a încheiat cu scurte intervenţii ale pr. paroh Radu Petre Mureşan şi pr. Dumitru Pintea. Am plecat din curtea Bisericii „Izvorul Tămăduirii”-Mavrogheni cu sentimentul că ne-am tămăduit sufleteşte şi bucuroşi că Biserica, înainte de orice altă instituţie, respectă şi celebrează marile valori ale României.