Din cauza secetei, vom bea apă cu porţia

▲ Comisia Europeană este nemulţumită de modul în care se risipeşte apa ▲ Potrivit statisticilor, între 20% şi 40% din resursele disponibile de apă sunt irosite inutil, astfel că se doreşte impunerea unor măsuri drastice ▲ S-a propus promovarea şi instalarea de dispozitive de economisire a apei la robinete, duşuri şi toalete ▲ Întreaga Europă se confruntă cu situaţii limită din motive climaterice ▲ România se confruntă cu cea mai cumplită secetă din ultimii 60 de ani, zeci de mii de fântâni şi cursuri de apă secând în această vară ▲ Temperaturile extreme transformă ţara noastră într-un cuptor unde oamenii şi animalele suferă de sete şi de foame ▲

Resursele de apă scad, iar secetele sunt tot mai frecvente. Vara aceasta s-a dovedit a fi cea mai grea din ultimii 60 de ani pentru România, zeci de mii de fântâni secând, iar cursurile de apă devenind doar o amintire pentru unii locuitori din zonele unde s-au înregistrat deja 40 de grade Celsius la umbră. Valul de căldură nu afectează doar România, în Grecia fiind înregistrate temperaturi foarte ridicate, care au provocat numeroase incendii de pădure. De asemenea, în aprilie, Ţările de Jos au suferit de secetă, cantitatea de precipitaţii fiind de numai 1 mm, în comparaţie cu nivelul normal de 44 mm. Această imagine sumbră, lipsa apei şi seceta cumplită din ultimii ani cu care se confruntă ţările europene, a determinat Uniunea Europeană să se gândească mult mai intens la o mai bună gestionare a resurselor de apă. Tendinţa recentă sugerează că, în viitor, lipsa apei în Europa se va agrava. Cel mai mare impact l-a avut seceta din 2003, care a afectat peste 100 de milioane de persoane şi aproximativ o treime din terenurile arabile din Uniunea Europeană. Costurile s-au ridicat la 8,7 miliarde de euro. Dispozitive de economisire a apei la robinete, duşuri şi toalete Pentru a face faţă acestor probleme, Comisia Europeană (CE) a propus o primă serie de „opţiuni politice“ şi o dezbatere mai amplă privind evoluţia UE către o societate care consumă şi economiseşte apa într-un mod mai eficient. Una dintre principalele măsuri propuse se referă la tarifarea apei conform principiului „utilizatorul plăteşte“. Tarifarea trebuie să devină normă - ceea ce presupune introducerea obligatorie a unor sisteme de contorizare a consumului de apă. În Uniunea Europeană, potenţialul de economisire a apei este uriaş, între 20% şi 40% din resursele disponibile de apă sunt irosite inutil. Pentru a face un prim pas în această direcţie, s-a propus promovarea şi instalarea de dispozitive de economisire a apei la robinete, duşuri şi toalete. CE a constatat că resursele de apă din Europa ar continua să scadă, în cazul în care creşterea temperaturilor rămâne constantă şi nu se adoptă o strategie bine definită. Astfel, elaborarea politicilor ar trebui să aibă la bază în primul rând economisirea apei. 82 de milioane de locuitori afectaţi de secetă Într-un document de lucru al Comisiei Europeane făcut public la 18 iulie, executivul european analizează efectele lipsei de apă şi ale secetei în Uniunea Europeană, încercând să întrevadă cât de mult va fi apa disponibilă în Europa de acum înainte. Potrivit documentului, aproximativ 10% din întreaga suprafaţă a UE şi aproximativ 16,5% din totalul populaţiei sale sunt afectate la ora actuală de lipsa apei. Agenţia Europeană de Mediu (EEA) a identificat, pe baza datelor furnizate de EUROSTAT, 33 de râuri afectate de lipsa apei, cu o arie totală de 460.000 de kilometri pătraţi şi o populaţie de 82 de milioane de locuitori. Analiza principalelor utilizări ale apei în bazinele râurilor afectate relevă că agricultura este principalul consumator (64%), urmată de energie (20%), alimentarea publică cu apă (12%) şi industrie (4%). Este posibil ca şi turismul să exercite o presiune puternică asupra extragerii apei. În ceea ce priveşte secetele, primul şi cel mai important impact al acestora priveşte furnizarea publică a apei. Observarea tuturor fenomenelor de secetă care au apărut în ultimii 30 de ani pe teritoriul UE oferă o cunoaştere preliminară a intensităţii şi frecvenţei acestora. Caracteristicile fenomenelor de secetă au variat în mod semnificativ de la o regiune la alta, în special în ceea ce priveşte extinderea, durata, anotimpul şi severitatea. Ciprul, Franţa, Italia, Portugalia şi Spania au înregistrat cea mai mare frecvenţă a secetelor din 1976 până prezent, cu 8-21 de secete pe ţară. Zona şi populaţia totală, afectate de secetă, s-au dublat în perioada 1991-2006, faţă de cea dintre 1976-1990 În timp ce în anii ’80 au fost afectate de secetă în principal ţările din sudul Europei, ultimii cinci ani arată că toate ţările UE pot avea probleme cu seceta. Majoritatea statelor membre au raportat fenomene de secetă care au avut loc începând cu anul 1976. Valorile cele mai mari în privinţa populaţiilor şi suprafeţei afectate s-au înregistrat în anul 1976, între anii 1989-1991 şi între 2003-2005. Punerea laolaltă a datelor de la nivel naţional arată în mod clar că zona şi populaţia totală, afectate de secetă, s-au dublat între 1991-2006, faţă de 1976-1990, reprezentând 6% pe an din totalul suprafeţei şi populaţiei UE între 1976 şi 1990 şi 13%, între 1991 şi 2006. Din 2000 în 2006, o medie de 15% din totalul suprafeţei UE şi o medie de 17% din totalul populaţiei au fost afectate de secetă. Tipul de secete identificate în timp şi extinderea lor de-a lungul Europei, din regiunile nordice în cele sudice, relevă că este probabil ca tot teritoriul european să se confrunte cu astfel de fenomene. Secetele recente au dus în mod inevitabil la un impact din ce în mai crescut şi semnificativ asupra economiei şi resurselor naturale. Ca o ilustrare, impactul total asupra economiei ca urmare a secetei din 2003, a fost estimat la o sumă minimă de 8,7 miliarde de euro, reprezentând pierderi rezultând direct în urma secetei. Influenţa încălzirii globale Schimbarea climatică este un element important, care se aşteaptă să afecteze distribuţia spaţială şi temporală a temperaturii aerului şi precipitaţiile în Europa. Se aşteaptă ca această variabilitate să crească, ea conducând la o mai mare probabilitate a evenimentelor extreme cum ar fi seceta sau inundaţiile. Potrivit Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice /IPCC/, schimbarea climatică la scară globală va genera lipsa apei pentru 1,1-3,2 miliarde de persoane, în condiţiile în care temperaturile cresc cu 2-3 grade. Europa nu va fi ocolită de această lipsă a apei, fiind prognozat un impact semnificativ asupra apei disponibile în multe părţi ale Europei. În acest context şi în absenţa unei strategii clare, globale, de combatere a acestui fenomen, această tendinţă are şanse de a continua, ba chiar de a se înrăutăţi. Malta şi Ciprul sunt ţările cele mai „sărace în apă“ din Europa, cu cele mai scăzute resurse de apă (mai puţin de 100 de metri cubi de persoană pe an), urmate de Spania, Franţa şi Italia (cu mai puţin de 200 de metri cubi de persoană pe an). Politicile privind preţul apei nu reflectă în general nivelul de sensibilitate al problemei resurselor de apă la nivel local. Principiul „consumatorul plăteşte“ este puţin implementat. Aceste goluri au dus la o proastă gestionare a resurselor de apă chiar dacă Directiva Cadru privind Apa, oferă principiile pentru a stabili instrumentele economice eficiente. Un scenariu descris de proiectul EuroWasser susţine că, până în 2020, exploatarea apei în anumite părţi ale Europei de Vest (Irlanda, Franţa şi Marea Britanie) va creşte uşor, ca urmare a creşterii estimate a populaţiei în aceste state, ducând la cereri suplimentare în sectorul casnic. Se prognozează o scădere a exploatării apei în scopuri industriale şi un nivel stabil al folosirii ei în irigaţii. Scenariu sumbru şi în estul Europei În Europa de Est, scenariul prevede creşteri mari ale exploatării apei, ca o consecinţă a creşterii mari a cererii atât în sectorul casnic, cât şi în cel industrial. Exploatarea apei în scop industrial, în special, are şanse să crească puternic, dacă ne bazăm pe presupunerea unei creşteri mari a producţiei de energie. În total, se prognozează o creştere a exploatării apei în Europa, de la nivelul actual de 415 de kilometri cubi, la 660 de kilometri cubi pe an, până în 2070-2080. Diferite modele climatice cu scenarii diferite prevăd că este probabil ca temperatura în 2011-2030 să fie cu 0,64 - 0,7 grade Celsius mai mare decât între anii 1980-1999. Dacă nu se vor reduce în mod eficient gazele cu efect de seră, până în 2100, temperatura la nivelul solului pe plan global va creşte cu 1, 8 - 4 grade Celsius peste nivelurile din 1990. Aceasta reprezintă de 3-6 ori încălzirea pe care planeta a experimentat-o din epoca pre-industrială. Încălzirea şi lipsa precipitaţiilor reduc debitul mediu al râurilor sud-europene, în special unele bazine ale râurilor din regiunea mediteraneană. Comisia Europeană formulează în documentul său o serie de obiective generale, specifice şi operaţionale vizând o reglementare a situaţiei.