Dinamizarea vieţii parohiale prin misiunea Facultăţilor de Teologie
Pornind pe firul istoric, se cuvine să subliniem faptul că modernizarea statului român este, între altele, consecinţa unei sinergii între idealurile formative ale Bisericii şi deopotrivă ale Şcolii. O evoluţie vizibilă a acestei relaţii simbiotice îşi pune amprenta astăzi, în postmodernitate, asupra dăinuirii identitare a neamului nostru, în contextul dificilei simfonii pluraliste şi globalizante a competiţiilor economice şi militare actuale.
Referatul de faţă îşi propune realizarea unei analize a şanselor şi, totodată, a constrângerilor misionare caracteristice conlucrării dintre Biserică şi Şcoală, dintre spaţiul eclezial local, definit în forma parohiei, şi cele mai înalte forme de învăţământ religios ortodox - Facultăţile de Teologie.
1. Exigenţe
a) Creşterea calităţii actului didactic - premisă a dinamizării vieţii parohiale
Valoarea activităţii pastorale şi misionare a unui preot reflectă întru totul calitatea actului didactic al celor ce i-au fost mentori în pregătirea sa teologică. Tocmai de aceea, actul didactic universitar în ansamblu, prin aceasta înţelegând şi cercetarea aferentă, trebuie să ţină seamă de unele stringenţe fără de care nu se poate obţine niciodată un feedback pozitiv. Aşadar, se impune o atenţie sporită în ceea ce priveşte următoarele aspecte:
- Militarea asupra integrităţii lucrărilor de cercetare. Vigilenţa şi insistarea, în practica didactică, asupra înfierării furtului intelectual (plagiatul) şi asupra promovării originalităţii;
- Conceperea mesajului teologic şi ştiinţific într-o manieră atractivă, în ideea că acesta are şi trebuie să aibă un destinatar polimorf şi dinamic; fiecare volum/articol/referat ar trebui să îndeplinească, la o adică, ingerinţele formale, structurale şi informale ale unui bestseller; cu alte cuvinte, creaţiile profesorilor de teologie ar trebui să fie suficient de interesante încât să nu atragă drept unic public pe studenţii nevoiţi, într-un fel, să le parcurgă...;
- Exersarea capacităţii de exprimare orală/în scris şi de dezbatere, a tinerilor teologi, prin înfiinţarea, în facultăţi, a unor cercuri de debate sau/şi de creative writing;
- Lărgirea orizontului cultural prin introducerea, în programa universitară, a unor cursuri de literatură creştină, de istoria artei şi estetică (în special estetica arhitecturii şi a picturii bizantine, a monumentelor istorice);
- Pregătirea viitorilor slujitori ai altarelor în vederea înfiinţării de centre social-filantropice şi cultural-educaţionale pentru copii/tineri/vârstnici/persoane aflate în dificultate, prin introducerea de cursuri universitare specifice; implicarea în mod organizat, a studenţilor, în acţiuni de voluntariat.
b) Viaţa parohială - subiect necesar al cercetării teologice academice
Din păcate, se constată în prezent, în unele medii academice, o accentuare a dimensiunii scolastice a cercetării, abordându-se cu predilecţie teme lipsite de aplicabilitate practică, impunând preţiozităţi de documentare din surse exhaustive sau formulări de referinţe critice care au făcut să explodeze vechea casetă a „notelor de subsol“, în desfăşurări conceptuale care depăşesc prin întindere însuşi corpusul de text principal al lucrărilor în sine. În acest context, multe contribuţii valoroase, bazate pe argumentări simple sau susţinute prin discursuri teologice originale, corect ancorate în realităţile misionare actuale, însă nearticulate în maniera mai sus descrisă, sunt privite cu reticenţă. Voi oferi un exemplu concret. Unul dintre numerele recente ale revistei Studii Teologice, care, după cum ştiţi, este revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română, se deschide cu un articol al unui autor penticostal, care vorbeşte despre puterile cereşti în termeni străini de Tradiţia dreptmăritoare ortodoxă şi textele ei liturgice, descriind doar lucrarea malefică a puterilor întunericului. Bogat argumentat cu varii citări din surse de sorginte protestantă şi neoprotestantă, sprijinit pe o bibliografie în consecinţă, studiul respectiv a trecut înaintea celor având autori ortodocşi. Există, în acelaşi timp, semnale ale unor profesori de teologie ortodoxă de la diverse centre universitare, autori ai unor studii trimise spre publicare respectivei reviste, care au sesizat decizia discreţionară de respingere a contribuţiilor lor, pe motivul insuficientei documentări. Însă, adeseori, originalitatea şi actualitatea unor noi teme de cercetare, aşa cum este şi dinamismul vieţii parohiale în contextul lumii de azi, ar trebui să prevaleze în faţa... dimensiunii notelor bibliografice.
c) Cultura teologică a slujitorilor Bisericii - o consecinţă a procesului de învăţare continuă
Libertatea religioasă din postcomunism a deschis larg porţile publicării unei ample literaturi teologice, ale cărei diversitate şi complexitate au generat rapid o reacţie de supra-saturaţie a receptorilor. Inflaţia de autori şi titluri, cu diferenţe de valoare uneori frapante, a generat scăderea automată a tirajelor şi creşterea costurilor, rezultând un adevărat blocaj. Atât clericii, cât şi profesorii de religie, fără să mai vorbim şi de ceilalţi intelectuali sau de marea masă a credincioşilor, sunt puşi în faţa unor alegeri, iar rezultatul poate fi surprinzător: sunt mai vandabile titlurile, coperţile, autorii nespecialişti, veleitari, decât adevărata teologie. Este un adevăr mai mult decât vizibil: cărţile unor profesori contemporani de teologie sunt cvasi-necunoscute publicului, chiar şi celui teologic mai larg. Consider că aici putem face mai mult. Facultăţile, în colaborare cu editurile, ar trebui să se implice în promovarea literaturii teologice de calitate. De asemenea, ar trebui demascată cu mai mult curaj impostura teologică, indiferent de nivelul la care este situată.
d) Redefinirea criteriilor de performanţă academică în selectarea şi numirea personalului parohial - un obiectiv prioritar
Aceasta reprezintă una dintre soluţiile imperative pentru dinamizarea vieţii parohiale. Facultăţile noastre de teologie oferă eparhiilor, an de an, promoţii de absolvenţi de licenţă, master sau chiar doctori în teologie, dintre care ne dorim să se efectueze o selecţie pe criterii de competenţă. În acest sens, ar fi necesare:
- preocuparea constantă a centrelor eparhiale pentru aplicarea unor proceduri stricte şi transparente de ocupare, prin concurs, a posturilor vacante;
- un nou concept privind examenele de capacitate preoţească, accentuând dimensiunea misionară a vieţii parohiale, mai ales sub aspectele sale concrete;
- stimularea competitivităţii academice prin promovarea cu prioritate în posturi a absolvenţilor merituoşi, a şefilor de promoţie şi a doctorilor în teologie.
e) Cultivarea relaţiei de filiaţie duhovnicească a teologilor cu eparhia şi parohia de provenienţă
În era globalizării şi a noilor migraţii, existenţa unor hotare fizice ale unităţilor de cult, fie că vorbim de eparhii sau mănăstiri, trebuie înţeleasă nu ca o înregimentare represivă, ci ca o posibilitate de întărire şi dezvoltare a legăturilor spirituale dintre membrii comunităţilor. Existenţa avizului de cult (Înalta binecuvântare) pentru fiecare teolog aflat la studii presupune o responsabilitate sporită, atât din partea celui în cauză, cât şi din partea centrelor eparhiale, menite să vegheze asupra parcursului educaţional al tuturor celor aflaţi în evidenţe. Recenta Hotărâre a Sfântului Sinod privind raportarea anuală, de către spiritualii facultăţilor, a situaţiei disciplinare nominale către centrele eparhiale reprezintă un mare pas înainte. De asemenea, se înţelege implicit faptul că nu mai poate fi eliberată o „binecuvântare doar pentru studii“, aşa cum au procedat în trecut unele eparhii dornice de a atrage teologi din alte teritorii canonice către centrele lor universitare.
2. Oportunităţi:
a) Proclamarea anului 2015 de către Sfântul Sinod ca An omagial al misiunii parohiale şi mănăstireşti
Punerea anului sub semnul unei teme vibrante pentru teologie şi Biserică s-a dovedit o iniţiativă dintre cele mai rodnice pentru viaţa creştină. De aceea, suntem îndreptăţiţi a crede că şi anul ce urmează, având drept temă prioritară viaţa parohială şi mănăstirească, va oferi prilejul conturării unor noi strategii, pe multiple planuri, pentru o lucrare eclezială dinamică şi eficientă. Congresele de teologie, proiectele şi programele centrale şi locale, simpozioanele eparhiale şi protopopeşti, cercetarea teologică - toate vor sprijini, sperăm, acest deziderat.
b) Conferinţele preoţeşti, cercurile pastoral-misionare din protopopiate
Intrate deja în tradiţie, conferinţele preoţeşti de primăvară şi de toamnă, precum şi cercurile pastoral-misionare lunare din cadrul protopopiatelor ilustrează deplin implicarea universitarilor în realităţile parohiale curente.
c) Cursurile pastoral-misionare pentru dobândirea gradelor profesionale în preoţie
Şi în cadrul organizat al acestora, profesorii de teologie se află în contact nemijlocit cu viaţa parohială, atât prin specificul temelor tratate, a căror formulare este axată pe nevoile pastoral-misionare curente, cât mai ales în partea de seminarizare, în care preoţii cursanţi sunt invitaţi să ofere exemplificări proprii ale unor situaţii cu care se confruntă în mod direct.
d) Implicarea universitarilor în dialogurile cu tinerii
Apetenţa spre cunoaştere şi deschiderea spre dialog a tinerilor reprezintă premise incontestabile ale unei relaţionări cu mediul academic teologic, ce se doreşte a fi din ce în ce mai vizibilă. Se au în vedere următoarele:
- intensificarea legăturilor dintre facultăţile de teologie şi organizaţiile de tineret aflate sub patronajul Sfântului Sinod;
- promovarea dialogurilor culturale, catehetice şi misionare prin intermediul serviciilor pentru tineret din cadrul comitetelor parohiale;
- oferirea răspunsurilor competente şi argumentate faţă de unele controverse şi interpretări greşite din mediul online, susţinute de persoane sau organizaţii de tineret pretins „ortodoxe“.
e) Stimularea creşterii angajabilităţii absolvenţilor de Teologie-Asistenţă Socială şi Artă Sacră prin proiecte parohiale şi parteneriate locale
Parohiile deţin un potenţial enorm, încă insuficient exploatat, în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea de proiecte şi programe filantropice, culturale, educaţionale sau artistice, în parteneriat cu autorităţi publice, ONG-uri sau alte instituţii, beneficiind de posibila atragere a unor fonduri europene. În cadrul acestora, s-ar putea augmenta rata inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor de teologie, de la celelalte specializări decât Pastorala (Didactica, Sociala, Arta Sacră).
3. Limite
a) Contextul social şi provocările postmodernităţii
Creşterea gradului de confort material al omului contemporan, consecinţă a dezvoltării tehnologice, într-o societate afectată de hedonism şi consumism, îşi amplifică influenţele nefaste în plan spiritual: cotele individualismului, secularismului, nihilismului, ateismului sunt în progresie lentă, dar sigură. Conştientizarea acestor provocări a determinat Biserica să adopte o strategie misionară adecvată. Un modern centru de presă - Basilica, un post TV - Trinitas, mai multe posturi radio, numeroase site-uri parohiale, mănăstireşti şi eparhiale, felurite proiecte şi programe contextualizate fenomenelor amintite - toate acestea reprezintă dovada limpede a adaptării mesajului eclezial la mijloacele de comunicare în masă ale vremii.
b) Scăderea nivelului general educaţional; mentalităţi retrograde şi idei preconcepute
Sunt limitări ce trebuie conştientizate, mai cu seamă în privinţa aşteptărilor, uneori prea înalte, în mediul universitar. Vin generaţii din ce în ce mai slab pregătite, cu disponibilităţi scăzute pentru studiu, consecinţe ale sistemului educaţional românesc, aflat într-o interminabilă „tranziţie“. Cazurile unor personalităţi, care şi-au construit carierele având la bază furtul intelectual, influenţează în mod negativ mentalităţile multor tineri, care apelează, la rândul lor, la mijloace necinstite pentru a frauda examenele sau pentru a plagia în lucrările ştiinţifice.
c) Curba descendentă a interesului privind dezvoltarea unei cariere vocaţionale în domeniul teologic, având drept cauză principală criza financiară
Efectele acesteia se văd în numărul din ce în ce mai redus de persoane care se înscriu la studii teologice. Dacă la specializarea Teologie Pastorală interesul rămâne relativ constant (deşi în evidentă regresie faţă de anii 1990, când era la apogeu), la celelalte specializări toate Facultăţile de Teologie Ortodoxă româneşti au raportat în 2014 existenţa unor locuri bugetare neocupate în sesiunea din vară, fapt nemaiîntâlnit până acum. Criza financiară a filtrat, oarecum, interesele oportuniştilor, readucând în câmpul teologiei perspectiva apostolatului.
d) Gradul ridicat de ocupare a posturilor din schemele de personal, de către slujitorii bisericeşti şi profesorii de religie
Acest fapt, coroborat cu cifrele de şcolarizare nerealiste propuse de unele facultăţi de teologie româneşti, a generat fenomene nedorite: existenţa şomajului cu diplomă de teologie, angajarea în alte domenii de activitate, migraţia în alte eparhii cu speranţa găsirii unui loc de muncă etc.
e) Presiunea mediatică şi campania de manipulare antieclezială
Acesta este, poate, cel mai grav dintre pericolele care afectează, în egală măsură, atât dinamismul vieţii parohiale, cât şi activitatea învăţământului superior teologic.
Persistă nemulţumiri privind cadrul legislativ, mai ales faţă de încheierea, cu dată recentă, a noului Protocol dintre Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei şi Secretariatul de Stat pentru Culte, invocându-se legătura Statului cu Biserica şi pretinsa nerespectare a laicităţii. Sunt lansate acuze privind fapte imorale ale unor feţe bisericeşti având şi funcţii didactice. Asistăm la o adevărată ofensivă la adresa predării religiei în şcoli, faţă de care reacţiile sunt încă greoi articulate. Aici mediul academic se poate implica mai mult, iar vocile universitarilor ar putea răsuna mai viguros.
Concluzie
În urma analizei exigenţelor, oportunităţilor şi limitelor existente, dinamismul vieţii parohiale poate şi trebuie să fie influenţat benefic prin contribuţiile facultăţilor de teologie, atât la nivel instituţional, cât şi în plan personal, prin abnegaţia misionară a cadrelor didactice universitare. (Referat susţinut la cea de-a şasea ediţie a Congresului Facultăţilor de Teologie, Arad, 22-24 septembrie 2014) – (Pr. conf. dr. David Pestroiu)