Doliu naţional în România şi Muntenegru

Data: 26 Iunie 2013
Ceremonia publică dedicată Zilei Drapelului Naţional s-a desfăşurat, ieri-dimineaţă, în Piaţa Tricolorului din Bucureşti, sub semnul doliului naţional decretat în memoria victimelor accidentului rutier produs în Muntenegru şi soldat cu decesul a 18 români. Guvernul din Muntenegru a decis, de asemenea, să declare ziua de miercuri, 26 iunie, zi de doliu naţional.
 
La ora 9:00, în faţa Palatului Cercului Militar Naţional din Capitală a fost acordat onorul militar drapelului României, care a fost ridicat pe catarg, în acordurile imnului naţional. Ulterior, steagul a fost coborât în bernă, iar cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria victimelor accidentului din Muntenegru. De asemenea, la toate instituţiile publice, drapelul a fost, ieri, arborat în bernă şi tot ieri, la Catedrala patriarhală, a fost săvârşită slujbă de pomenire a victimelor accidentului. 
 
Autocarul cu cetăţeni români aflaţi în excursie în Muntenegru s-a răsturnat într-o prăpastie duminică, în jurul orei 18:00, ora României, provocând decesul a 18 persoane, iar alte 29 fiind rănite. Două aeronave militare au adus, marţi, în România toate persoanele rănite, unele în stare foarte gravă, victimele accidentului fiind repartizate la patru spitale din Bucureşti.

„Primul gând m-a dus la faptul că e vorba de un autobuz local, care-mi aducea de obicei fiica acasă“

„Pobjeda“, cel mai renumit cotidian din Muntenegru, relata ieri: „Până nu vor fi scoase toate rămăşiţele autocarului, nu vor fi cunoscute cu exactitate cauzele accidentului. O macara de 160 de tone a reuşit să scoată autobuzul, pentru a fi supus unui control tehnic“. Aceeaşi publicaţie relata: „Una din versiunile neoficiale ale contextului în care s-a produs groaznicul accident ar fi că şoferul autocarului a încercat să evite doi pietoni, un băiat şi pe tatăl lui, care se deplasau pe marginea străzii“. Obrad Jovanovic, din satul Donja Moraca, a mărturisit: „O ploaie de vară ne-a izgonit de la muncile câmpului. Am fost în curtea casei, când am auzit o lovitură asemănătoare unei explozii. Am privit către pod şi am văzut autobuzul cum se răstoarnă încet. După ce a lovit o stâncă, s-a rostogolit mai repede, până pomii l-au oprit, la 50 de metri deasupra râului Morace. Primul gând m-a dus la faptul că e vorba de un autobuz local care-mi aducea de obicei fiica acasă. Nepotul meu s-a dus la faţa locului şi a văzut că era vorba de un autobuz cu numere de România. Categoric, băiatul şi tatăl care treceau prin zonă nu sunt vinovaţi de producerea accidentului, pentru că se deplasau pe partea stângă a drumului (o porţiune rezervată pietonilor - n.r.)“.

Unul dintre cele mai periculoase drumuri din întreaga Magistrală Adriatică

Tot jurnaliştii de la cotidianul „Pobjeda“ relatează şi declaraţiile unor martori ai tragediei: „A avut viteză. Asta au mărturisit unii dintre pasageri în ziua accidentului. Acelaşi lucru l-a declarat şi un alt şofer care se deplasa în spatele autocarului. A fost şi ploaie, după o zi caniculară. Atunci, se ştie că asfaltul devine ca un patinoar“. Iată mărturia unui inspector de transport care a analizat situaţia din experienţa sa ca şofer, a legislaţiei rutiere şi greutatea acestui traseu: „Acesta este unul dintre cele mai periculoase locuri din întreaga Magistrală Adriatică. Se iese din tunel şi, imediat, urmează curba şi podul Grlo. Indiferent că sunt sau nu condiţii bune pentru şofat, cel mai bine e să nu conduceţi cu mai mult de 40 km pe oră“, avertizează inspectorul Brano Rakocevic. 
 
În acelaşi timp, ziarul cu cel mai mare tiraj din Serbia, „blics“, redă mărturia băiatului care a văzut accidentul: „Bojan Popovic, 12 ani, care, împreună cu tatăl său, a fost martor la tragedie, e la recuperare în Spitalul de Pediatrie din Podgorica (capitala Republicii Muntenegru - n.r.). Cei doi au văzut autobuzul, care se deplasa cu viteză mare, ieşind din tunel şi acroşând câteva indicatoare de circulaţie. Băiatul a fost accidentat când autobuzul l-a lovit la şold şi l-a aruncat câteva zeci de metri. Copilul a rămas pe asfalt, iar autobuzul s-a ridicat pe două roţi şi s-a prăbuşit în râpă. Totul s-a petrecut când tatăl şi fiul se aflau pe poteca pietonală. Băiatul spune că a auzit ţipetele pasagerilor din autobuzul care a zburat în prăpastie. Copilul are o leziune uşoară la cap, şold şi picior. O să fie externat în cel mai scurt timp. Un şofer din Luxemburg a mărturisit că l-a dus pe băieţel până la un restaurant, de unde a fost preluat de o altă maşină şi dus până la spital“.

„Imaginile de acolo or să-mi rămână în memorie toată viaţa“

Tot presa din Muntenegru nota, ieri, declaraţia vicepreşedintelui Parlamentului din Muntenegru, Suljo Mustafic, unul dintre primii oameni care au coborât în prăpastie pentru a ajuta victimele accidentului: „Imaginile de acolo or să-mi rămână în memorie toată viaţa. Am fost în coloana care s-a produs după accident. Am lăsat soţia şi bebeluşul în maşină şi am alergat să ajut. S-au scos funiile şi s-a coborât în prăpastia adâncă de 30-40 de metri. În autobuz erau peste 40 de persoane. N-am văzut să fi fost printre victime şi copii. Erau doar cetăţeni români. Din câte am văzut, erau cel puţin 20 de morţi. Fiecare trup a trecut prin mâinile mele, pentru că am fost în rândul uman care scotea victimele. Nu se poate descrie... Aceste imagini or să-mi rămână în memorie toată viaţa“. (Bogdan Cronţ)