Drama fărădelegii şi bucuria iertării şi a regăsirii

„Evanghelia Duminicii Fiului risipitor are o legătură deosebită cu însăși Taina mărturisirii și iertării păcatelor sau Taina Spovedaniei, care este, de fapt, Taina împăcării omului cu Dumnezeu”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în cuvântul de învăţătură rostit în Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor). Patriarhul României a precizat ieri, 4 februarie 2018, în predica rostită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, că Evanghelia Duminicii a doua din perioada Triodului îne învață cum să ne pocăim și, mai ales, cât de mari sunt darul și bucuria iertării”.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a eviden­ţiat faptul că Pilda fiului risipitor ne descoperă, în același timp, pu­terea pocăinței omului păcătos, iubirea milostivă a lui Dumnezeu-Tatăl și bucuria iertării celui care se pocăiește. „Cei doi fii reprezintă două atitudini ale omului față de Dumnezeu: una de fidelitate sau de ascultare față de Dumnezeu, adică de împlinire a voii Lui și de statornicie în a rămâne locuitor al Casei Lui, iar alta, de înstrăinare de Dumnezeu. Fiul cel mare reprezintă pe omul fidel sau credincios, care în toată viața sa încearcă să fie un împlinitor al cuvintelor sau al poruncilor lui Dumnezeu și stă aproape de Casa lui Dumnezeu, care este Biserica. Fiul cel tânăr reprezintă libertatea dezordonată a omului pătimaș, ca manifestare a vieții sale păcătoase. Cei doi fii din Evanghelie pot reprezenta categorii de oameni diferiți, dar și două stări sufletești pe care le poate avea aceeași persoană în momente diferite ale vieții sale, adică libertatea de-a fi statornic în comuniune cu Dumnezeu și libertatea de-a se înstrăina sau îndepărta de Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

Libertatea omului în relație cu libertatea lui Dumnezeu

Părintele Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile „ţării depărtate” în care a plecat fiul risipitor. „«Țara depărtată» (Luca 15, 13) în care s-a dus fiul cel tânăr reprezintă îndepărtarea omului de Dumnezeu și de starea libertății sănătoase. «Țara depăr­tată» este spațiul nedefinit al uitării și înstrăinării omului de Dumnezeu și al vieții individuale fără repere spirituale, iar omul ajuns în această stare crede că libertatea de a deveni pătimaș definește persoana sa ca fiind matură și autonomă”, a arătat Patriarhul României. De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noas­tre a evidenţiat faptul că foa­me­tea mare din îțara depărtată” reprezintă adesea încercările îngăduite de Dumnezeu asupra oamenilor, „nu ca o pedeapsă, ci ca o terapie spirituală, pentru ca omul să înțeleagă că tot ce posedă material este totuși limitat şi trecător, inclusiv viața sa trăită pe pământ. Se poate ajunge în pragul morții când omul lacom de averi și de plăceri se îndepăr­tează de Dumnezeu, Izvorul vieții. În acest sens, libertatea omului este o libertate în relație cu liber­tatea lui Dumnezeu”.

Referindu-se la gestul sur­prin­zător al tatălui de a alerga cu bucurie în întâmpinarea fiului revenit acasă, Patriarhul Româ­niei a explicat că atunci când un păcătos se îndreaptă spre Dumnezeu şi face primii paşi ai po­căinţei, Dumnezeu, „alergând”, îi iese în întâmpinare. „Sfânta Evanghelie ne spune că după ce tatăl fiului risipitor a primit cu bucurie pocăința acestuia, a poruncit slugilor sale să-l îmbrace în haina lui cea dintâi, să-i dea inel în mâna lui și încăl­ță­minte nouă în picioarele lui. Haina cea dintâi sau haina cea nouă a iertării părintești înseam­nă luminarea sau curățirea sufletului de stările lui întunecoase imprimate de păcate. Această haină exprimă legătura între Sfânta Taină a Botezului «din apă și din Duh» și Sfânta Taină a Pocăinței, numită și «Botezul lacrimilor».Inelul de aur pus în mână înseamnă reînfierea prin har a omului înstrăinat de Dumnezeu prin păcat. Mai precis, ine­lul de aur este semnul reprimirii omului care se pocăiește în iubirea deplină, neîntreruptă, nediminuată și neschimbătoare a lui Dumnezeu, iubire prezentă în lucrarea sfântă şi sfinţitoare a Bisericii lui Hristos. Încăl­ță­mintea nouă, pe care o primește fiul risipitor după ce s-a pocăit, înseamnă harul sau ajutorul primit de la Dumnezeu pentru a călca peste spinii ispitelor păcă­toase și de a merge pe calea mântuirii, adică pe calea iubirii sme­rite față de Dumnezeu și de semeni. Vițelul cel îngrășat simbo­lizează aici Taina Sfintei Euharistii. De aceea, toți păcătoşii care s-au pocăit şi au primit iertarea păcatelor, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, sunt che­mați la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie sau Euharistie, prin care ni se dăruiește încă din lumea aceasta arvuna învierii şi a vieții veșnice, a bucuriei din Împărăția cerurilor”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

„Evanghelia iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”

La final, Patriarhul României a subliniat că fiul cel mare din Pilda fiului risipitor „reprezintă pe unii credincioși iubitori de Dumnezeu și de Biserică, harnici și cinstiți, având viață curată și evlavie multă, dar care sunt adesea nemilostivi și neiertători față de păcătoșii din comunitate, pe care mai mult îi judecă moral, decât îi ajută să se îndrepte spi­ritual (...). Sfânta Evanghelie de astăzi este, în același timp, Evanghelie a iertării păcătosului pocăit și a îmblânzirii evlaviosului neiertător”, a arătat Preafericirea Sa.