Drept la replică: O biserică harnică poate fi mai darnică

Data: 23 Septembrie 2009

- Chivernisirea înţeleaptă a averii Bisericii e de preferat unui cerşit permanent -

În legătură cu cele două articole din ziua de 21 septembrie 2009, cu titlurile Preoţii, afacerişti prosperi în criză, semnat de doamna Teodora Trandafir, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei, respectiv, Afacerile Bisericii: cu Biblia într-o mână şi facturierul în cealaltă, publicat de revista Capital sub semnătura domnului Răzvan Amariei, care prezintă informaţii publice preluate de la Registrul Comerţului, Patriarhia Română face următoarele precizări: Înfiinţarea de către unele eparhii, parohii şi mănăstiri ortodoxe a unor societăţi comerciale reprezintă o necesitate pastoral-socială, iar nu o dorinţă de profit şi îmbogăţire, aşa cum în mod calomnios şi răutăcios se încearcă a se sugera atât prin titluri, cât şi prin unele afirmaţii din cuprinsul celor două articole. Pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult, construirea altora noi, susţinerea a peste 450 de instituţii sociale şi a numeroase programe pastoral-misionare, social-caritabile, cultural-educaţionale etc., pe lângă contribuţiile benevole ale credincioşilor, din ce în ce mai săraci, dărnicia unor sponsori, tot mai puţini, şi sprijinul financiar acordat de către Stat, tot mai mic din cauza crizei economice actuale, unităţile bisericeşti ortodoxe trebuie să identifice şi alte surse de venit pentru finanţarea şi dezvoltarea activităţilor lor din ce în ce mai numeroase. De pildă, începând din anul 2007, parohiile şi mănăstirile ortodoxe încearcă să folosească fonduri europene pentru programe desfăşurate în folosul comunităţii, dar, din motive diverse, foarte puţine unităţi bisericeşti au primit răspuns favorabil la solicitările lor. Pe de altă parte, chiar dacă în România există Legea nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, în realitate există numeroase societăţi comerciale care încalcă prevederile acestei Legi prin producerea, importul şi comercializarea de obiecte religioase (lumânări, tămâie, calendare, carte religioasă, obiecte de cult etc.), situaţie care a făcut să scadă dramatic veniturile unităţilor de cult ortodoxe. În ciuda numeroaselor sesizări adresate autorităţilor de resort, încălcarea acestei legi a devenit o practică curentă, foarte păgubitoare pentru Biserica noastră, care cu greu mai poate fi stopată. În acelaşi timp, cu precădere în mass-media, se reproşează Bisericii Ortodoxe Române, în special, că nu se implică mai mult în social şi nu îi ajută mai mult pe cei săraci, bătrâni, singuri sau bolnavi, familiile cu mulţi copii şi alţi semeni ai noştri defavorizaţi, fără ca cei ce acuză să îşi pună problema surselor de finanţare ale unei intense activităţi filantropice a Bisericii. În concluzie, dacă a început multe lucrări misionare susţinute din donaţii, iar acum acestea s-au redus substanţial, este absolut necesar ca Biserica să identifice şi alte surse financiare pentru a-şi continua programele începute. În acest sens, este mai demn pentru Biserică să câştige bani printr-o bună şi înţeleaptă chivernisire a bunurilor pe care le are (terenuri şi construcţii, acţiuni etc.), decât să conteze doar pe cerşitul din toate părţile. Hărnicia este o virtute, mai ales când ea devine bază pentru ajutorarea celor neajutoraţi. Biserica Ortodoxă Română a avut înainte de regimul comunist admirabile instituţii de chivernisire a averilor sale (Casa Bisericii, Epitropii, Eforii, Fundaţii), care îi permiteau să susţină şcoli, spitale, orfelinate, familii sărace ş.a. Ca atare, de ce trebuie să ne conducem doar după clişeul unor jurnalişti cu mentalitate comunistă şi anticlericală? Biroul de Presă al Patriarhiei Române