Duminica a 29-a după Rusalii pe Colina Bucuriei
Biserica Ortodoxă Română a celebrat, astăzi, Duminica a 29-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie din această zi fiind lecturat pasajul evanghelic al vindecării celor zece leproși. În mijlocul credincioșilor care au înălțat rugăciune în Catedrala Patriarhală din București s-a aflat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția Sa a vorbit despre modul cum era văzută lepra în vremea Mântuitorului, arătând statutul celor care erau infectați cu această boală incurabilă: „Lepra este o boală infecțioasă gravă, cunoscută încă din Antichitate. Era una dintre cele mai cumplite și cele mai fără de speranță boli din acele vremuri. Era, într-un fel, o moarte zilnică. În fiecare zi putea muri o parte din corp. Puteau cădea un deget, o ureche sau chiar o mână. Fiind o boală contagioasă, leproșii erau izolați de societate. În timp ce se deplasau, trebuiau să strige ei înșiși că sunt necurați, pentru a-i ține departe pe cei sănătoși. Nu li se permitea să se apropie de ceilalți oameni, nici chiar de familiile lor. De aceea, cei zece leproși stăteau departe când L-au strigat pe Iisus. Un alt semn specific al leproșilor era vocea lor care devenea un fel de șoptit răgușit. Aveau nevoie de un efort foarte mare pentru a striga să fie auziți. De aceea, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că au ridicat glasul. În general vorbind, ca diformitate, ca disperare, lepra nu avea adversar. În zilele noastre, lepra este o boală care se poate trata, însă costul tratamentului este o problemă nerezolvată pentru țările foarte sărace. În România nu mai există această boală, decât în foarte puține cazuri, în singura leprozerie din țară, în localitatea Tichilești din județul Tulcea, unde există un sanatoriu, aici conviețuind câțiva bolnavi”.
Cântările la strană au fost interpretate de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.