Duminica a 4-a după Paști la Catedrala Patriarhală
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală duminică, 26 mai, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
La momentul rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei duminicale (Ioan 5, 1-15). Vorbind despre starea deplorabilă de suferință și singurătate în care Mântuitorul Iisus Hristos l-a găsit pe paraliticul pe care l-a vindecat la scăldătoarea Vitezda, ierarhul a afirmat: „Treizeci și opt de ani de suferință, aproape patru decenii de răbdare și tăcere, de singurătate, au brăzdat viața chinuită de boală a acestui om paralizat, care aștepta tulburarea apei de către înger. Erau mulți oameni în jurul său, dar dispăruse omenia din ei. Deși erau mulți, formau împreună un pustiu spiritual, pentru că egoismul și lipsa de empatie le pustiise sufletele. Toți treceau pe lângă el fără să-l observe. La fel ca în trecut, și în zilele noastre singurătatea este o suferință socială foarte răspândită. Tot mai mulți medici și cercetători ne arată că singurătatea este cea mai devastatoare boală a vremurilor noastre. Singurătatea îi conduce pe oameni la gesturi disperate. Singurătatea este una dintre principalele cauze ale depresiei, alcoolismului și altor dependențe. (...) Una dintre cele mai profunde cauze ale singurătății este lipsa lui Dumnezeu din viața noastră. Singurătatea este în esență un sentiment de neîmplinire care ne împinge spre Acela care ne poate împlini. Este o foame, o nevoie pe care doar relația cu Dumnezeu o poate satisface. Singurătatea este o goliciune interioară care trebuie să fie umplută de Cel care poate face acest lucru, Dumnezeu. Doar El ne poate oferi sentimentul importanței și valorii vieții, ne poate da călăuzire și sens vieții noastre”, a spus Preasfinția Sa.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.